Cescuta cu Lumina

Sosete cusute cu iubire

2011-11-20T14:52:00.007+02:00

Cu o pereche de sosete in mana, un ac cu ata si observare, intr-o liniste placuta imi ascult sacul plin de influente, ce la un moment dat se conturasera fara a stii cum , in crezuri de-a lungul anilor.
Ascultam cate o voce tipar ce da forma unei creatii nici de toama-iarna si nici primavara -vara , ci a unei creatii clasice , ce este purtata oricand. O pereche de pantaloni deloc eleganti ori feminini care mai devine din cand in cand uniforma femeii. Glumele legate de a coase ciorapii barbatului, discutii ce par importante, de etalare si intarire a partii masculine din femeie, cariera si puterea financiara sau vestita indrumare 'invata ca sa fii independenta, deloc la mana barbatului' duce la o imagine deformata a ceea ce este normal , natural si sanatos in cresterea femeii. Imaginea ironica a definitiei de femeie supusa, slaba ori denumita voalat casnica ce mai circula deseori prin tipare de conduita a femeii actuale au dus indraznesc sa spun chiar la o indepartare de puterea ce se naste din feminitate. Este bine sa fii capabila de a te intretine insa nu are legatura cu barbatul sau cu marirea puterii si a duritatii. Are legatura doar cu o sanatoasa crestere si o cunoastere de sine ce te conduce spre a profesa ceea ce tie iti place caci de iti place sa fauresti cu drag vine si belsugul implicit. E util sa se invete inca din copilarie insa niciodata nu este timpul pierdut. Ma inclin oamenilor care la o varsta de peste 50 de ani transforma frica in curaj si se apuca sa studieze ce le este potrivit, mergand pe drumul ce le-ar fi facut placere sa mearga mai demult . Se tot spune , lucrurile s-au schimbat, femeia lucreaza pana seara tarziu iar barbatul nu face mare lucru. As avea doua intrebari sa-mi pun aici. S-a schimbat asa.. din cer ? Le-am schimbat noi oamenii si le-am preluat ca atare? Si daca " s-au schimbat" cum pot eu sa schimb constient, sa readuc normalitatea armonioasa in aceasta situatie? Ajung la atitudine, la constientizare insa as intra intr-o discutie depre relatii si comunicare iar acum , acest articol este dedicat femeii dar si barbatului, creativitatii si inspiratiei , daruirii scoase la iveala atunci cand coase un ciorap cu respect si iubire.
Imi imaginez cum se interpreteaza dincolo de acest ecran, atunci cand tu citesti. Ma amuz si zambesc impreuna cu tine, asta in cazul in care si tu zambesti. Sunt curioasa insa de interpretarile fiecaruia pentru a cunoaste mai bine varietatea..
Oare ce treaba are feminitatea cu a coase ciorapii barbatului? Feminitatea poate fi perceputa prin privire( ochi), prin par, prin mers, prin gesturi, insa toate acestea pornesc din interior.
Putem spune ca feminitatea este o alta denumire a atitudinii.
Atitudinea in mijlocul vietii ce reflecta faptul ca tu esti viata insasi iar feminitatea este manifestarea vietii tale interioare.
Dam nastere vietii in orice forma. In forma de copil sau in forma unui ciorap cusut. O mare parte din cum se va purta copilul sau cum se va purta ciorapul in picior ne este cuvenita noua. Se poate purta o perioada lipsit de respect iar ciorapul cusut cu noduri care deranjeaza, ori cusut in graba sau se poate purta asa cum tu te porti cu tine insuti si cu cei din jurul tau si asa cum ti-ar placea sa-ti coasa altcineva ciorapul. Cu iubire. O responsabilitate inaltatoare. Cum va fi purtat apoi este o alegere care se atribuie copilului ce devine adult ori sosetei ce devine din soseta cusuta de mana noastra , soseta purtata de omul ce o incalta.

'Femeia este caierul gandurilor, ea - trimisa Cerului- este a tot creatoare si a ei este opera invizibila.' - Prentice Mulford

Este necesar sa ne constientizam puterea insa este minunat sa o intelegem, sa o sublimam , sa o rafinam in asa fel incat sa cream , sa dam nastere vietii asa cum se cuvine. Viata florilor ingrijite de mana noastra ori viata de familie ori viata din relatiile cu oamenilor dragi. Viata unui pulover tricotat sau viata din interiorul unei cutii ce poarta cadoul pe care l-ai cumparat cu drag pentru a bucura cu folosinta pe omul catre catre ai tintit intentia iubirii din inima ta. Este fermecator ca si atunci cand esti la serviciu feminitatea sa se exprime in orice fel de discutie. Fie chiar si intr-o negociere. Nu vorbesc de flirt , vorbesc de delicatete si diplomatie , de intelepciune si respect fata de cel din fata ta. Vorbesc de corectitudine si sinceritate. De s-ar pleca de la a gasi impreuna solutia cea mai buna pentru toti cei implicati intr-o discutie deschisa , cu adevarat deschisa si practicand pozitiile egale din spatele etichetelor denumite functii, ce sanatoasa si productiva ar fi echipa, societatea...Eu totusi cred ca din ce in ce mai mult se intampla si aceasta dezvoltare umana individuala ce duce la o schimbare colectiva. Am sa cred in continuare pentru ca dovada sunt oamenii din jur.
Sa revin la cusutul ciorapilor barbatului de langa tine. De-i cosi cu respect pentru actiunile din viata sa , pentru ca desi ar putea sa ii arunce la cos la prima mica desprindere de ate pretuieste tot ceea ce are .Din al sau spirit de a folosi inteligent resursele existente pana la adevarata lor epuizare se scriu pagini de invatura ecologica ce isi lasa amprenta catre noi generatii prin exemplul sau. Stiti ? Pana la urma inclin sa cred din ce traiesc ca " imaginea conteaza" a pornit totusi de la un adevar, insa prezentat cu alt scop. Nu am sa vorbesc despre scop ci am sa vorbesc despre sursa pe care o tot regasesc in lectiile de viata. Imaginea conteaza si vine din adevarul curateniei interioare. Iar imaginea se refera la ce vedem ca fapte ale oamenilor si nicidecum la ce haine poarta , la ce accesoriu ori pantof stralucitor si butoni la manseta ce induc artificial respectul sau puterea treptei sociale. Eo scara de masura cu trepte tare iluzorii. Cel mai mult am invatat de la oameni imbracati asa de simplu avand la inceput rabdarea sa le vad faptele. Ce ar fi sa se imbrace atitudinea oriunde mergem si hainele in care trupul se simte bine si ingrijit, protejat? Atitudinea insotita de voie buna, pace si deschidere catre a aduce valoare si un plus de bine pe oriunde mergi. Fie printr-o vorba , fapta sau gand, ori toate la un loc in functie de situatie?

Ceea ce cucereste o femeie este maturitatea unui barbat . Maturitatea ca responsabilitate si blandetea in fapte si in comunicare. Daca sinceritatea cu sine insusi da pe afara chiar si prin priviri nu mai este nevoie de aromele afrodisiace dintr-un parfum ori alte si alte artificii. Ps. in mijloc de text: nu functioneaza in cazul in care dorim sa fim maturi si sinceri pentru a cuceri. Functioneaza doar cand s-a ajuns la experimentarea acelei stari din dorinta unei evolutii si dezvoltari personale sincere pentru a fi mai bun , pentru a fi de folos acestei lumi. Pentru a-ti da un sens constructiv si a te bucura de viata ta participand cu ce poti la evolutia lumii. Evolutie pentru pace echilibru si armonie a tot si a toate. Barbatul responsabil si atent la viata din jurul tau , inclusiv a ta, ca femeie, langa el, te indeamna sa-ti descoperi cu fiecare zi parca mai mult , respectul si iubirea ce i le porti si de care esti plina , atat de plina incat chiar de ai face curat in toata casa o zi intreaga de una singura, oboseala are un dulce gust pentru ca ai cantat atunci cand maturi si ti-e drag sa pasesti pe podeaua curata, ti-e sufletul vesel sa te gandesti cum cuibul este curat iar barbatul de langa tine se poate odihni in liniste si in curatenie. Este bine sa incepi din timp sa descoperi magia curateniei spatiului in care traiesti ajutandu-te pe tine , ingrijindu-te si respectandu-ti fiinta. Apoi o poti face si pentru cel de langa tine la fel de usor. Ti-e drag sa contribui la crearea unui spatiu ce ii faciliteaza dezvoltarea armonioasa spre care el tinde. Nu din trebuie pleaca aceste actiuni ci din iubire, respect, comunicare si libertate. Nu pentru ca el se asteapta ca tu sa faci ci pentru ca impreuna construiti apreciati si va dezvoltati intr-o dorita curatenie sufleteasca Uneori iti va gati el cand in traiul creativ-evolutiv va dori sa se exprime in acest fel. Alteori va repara capacul de toaleta. Alteori iti va pregati ceaiul de dimineata cand tu nu te simti bine si te va alinta asa cum poate el cel mai bine...Alteori va da cu aspiratorul sau va pune rufele la spalat. Acest alteori este lipsit de reguli insa el este incununat de prezent si situatiile ce apar in momentul prezent. Acum? Acum. Astazi. Responsabilitatile se impart de la Sine , prin comunicare, atunci cand faci totul cu daruire pentru a face fericit omul de langa tine. Este diferita actiunea de a face toate aceste lucruri pentru a-l pastra langa tine ori ca sa ai liniste. Cand se pune o astfel de problema inseama ca este bine sa te cunosti mai in profunzime si ai sa vezi ca ai tot ceea ce iti este de folos in interiorul tau si nu trebuie nimic, nu trebuie pastrat. Barbatul este langa tine si doar atat , traind iubirea. Daca nu este o astfel de situatie incurajez din toata inima la gasirea solutiilor benefice tie. Solutiile se gasesc chiar de exista un blocaj in idei, intotdeauna se gasesc solutii ce imbunatatesc viata. Cum anume ai cautat aceste solutii? Ce faci ca sa-ti fie bine? Poate ca intrebi prietenii, colegii ori alegi o discutie cu un specialist, un consilier, un psiholog ori psihoterapeut, un grup de dezvoltare personala pentru a putea invata , a debloca si a schimba fiind insotit o mica perioada intr-un spatiu securizat , gasindu-ti drum spre noi scenarii de viata. Noi solutii.

Barbatul se iubeste , se respecta , se invaluie in caldura sufletului de femeie. Se contempla si in acest fel opera invizilbila asa cum spunea Mulford incepe sa se manifeste. El creste si este inspirat de tine prin ceea ce ii transmiti atat vizbil cat si invizibil ce contriubuie la deplina-i masculinitate si devenire. La fel si femeia se deschide ca un boboc intr-o relatie a iubirii impartasite langa barbatul de langa ea. Cat despre ciorapul cusut, el capata o cusatura a iubirii ce i-o porti iar acea energie ii va fi de folos , utilizata liber acolo unde a fost nevoie.
Unul din exemplele pamantene si simple ar fi ca energia oferita in actiunea de a coase acel ciorap a ajutat la conservarea caldurii . Soseta nemaifiind rupta piciorul sau este rasfatat. Si cate si mai cate putem face cu mainile noastre pentru cei din jurul nostru. Te simti minunat atunci cand din mana ta iese ceva folositor aproapelui tau. Mainile iti pot fi de folos in crearea bucuriilor celor din jurul tau. Cat de vie se pastreaza flacara dragostei prin imbratisari prin mangaieri duioase a magicelor maini de care dispui cu scopul de a face bine.

Suntem frumoase cu un ac in mana cosand , cu o lingura in mancare potrivind mirodeniile , udand plantele , vorbindu-le si lor asemnea unor oameni, taiand ceapa si lacrimand cu un suras binevoitor..
Poti dansa si cand maturi si cand stergi masa , poti canta fiind atent la tot ce faci chiar si la starea ta interioara. Iti poti face viata asa placuta clipa de clipa , pe cat se poate, pas cu pas... Se poate incepe cand se doreste si se poate pastra curiozitatea pentru cate mai sunt de descoperit....
Poti sa te aventurezi redescoperii de unul singur, din carti dar si din lucrurile simple reale , pe care le traiesti de zi cu zi, ce te conduc spre raspunsurile necesare evolutiei tale. Noi toti invatam din nou ce inseamna a fi cu adevarat barbat sau a fi cu adevarat femeie si este unul din darurile existentei de acum.
Sa invatam sa ne iubim ca sa putem iubi cu adevarat. Sa pornim si mai mult pe drumul cunoasterii de sine, traindu-ne viata.
In aroma unei gutui , am sa scriu ce am inteles pana acum. Ajungi barbat atunci cand pretuiesti femeia si viata in toate formele sale. Ajungi femeie atunci cand pretuiesti barbatul si viata in toate formele sale.
Sa ajungem sa devenim, sa tot fim si sa ne educam sanatos urmasii prin insusi exemplul nostru , invatand si actionand chiar acum pentru schimbarea noastra.

' Eterna si frumoasa,
E elixirul vietii,
Si de-ti zambeste-n casa,
E steaua diminetii'- Nicolae Brelea
Asa este femeia menita sa fie si etern, frumos in interiorul sau, zambitor in casa si soarele diminetii este menit sa fie si barbatul.

O pereche de sosete cusute cu iubire sa purtam cu totii !
Ori manusi, ori pantaloni....ce mai conteaza ce? Cu iubire sa FIE !

O ruga din inima cu minte

2011-10-22T12:12:00.003+03:00

Eram in statie pe la Casin si ma uitam in lume parca. Chipul nostru reflecta asa de bine uneori ceea ce traim interior si exterior incat comunicam intotdeauna . Tramvaiul se apropia insa am ales sa il las sa treaca. M-am gandit ca il voi lua pe urmatorul si ma voi duce sa aprind o lumanare.
Intr-o tacere desavarsita un glas de copila cu o tonalitate sincera, naturala ne intrerupe pe toti din gandurile de rugaminti.
“ Mami , te rog sa-mi dai si mie o lumanare si sa ma ridici tu sa o pun aici”
Mama sa ii ofera lumanarea raspunzandu-I in soapta , cumva invatand-o fara a o certa, oferindu-i exemplul sau, respectand momentul de liniste al fiecaruia. Fetita intr-o soapta ne-a lasat sa ne privim unii pe altii si sa luam invataturam. A inceput sa vorbeasca cu Dumnezeu.
Cu ochii stransi si cu palmele in dreptul inimii s-a auzit un murmur suav:
“Te rog Doamne – Doamne sa ai grija de toti oamenii de pe acest pamant . Stiu ca ne iubesti. Multumesc”
Simplitate si dialog sincer, o cerere pentru toti .
Mama sa si ea uimita, o ridica pe micuta ca sa poata pune lumanarea, ii prinde mana, ce o astepta déjà in aer, ridicata in sinceritate si pleaca impreuna pe usa ce ne anunta lumina de afara.
Fac parte dintre oamenii pentru care s-a rugat micuta. Si oare cati oameni necunoscuti mie se roaga in acelas fel si totusi cu alte cuvinte pentru mine, pentru tine, pentru lumea asta minunata?
Cand tu nu te rogi pentru tine, altcineva o face neconditionat, din iubire pentru tine, pentru sufletul si viata ce se manifesta in interiorul tau.
Vocea rugaciunii din propria inima chiar de a fost auzita in soapta, ne-a trezit pe toti cei ce eram acolo in acel moment. Acea cerere solemna , dorinta exprimata in cuvinte o vad ca pe o manifestare tainica a inimii. Si copila era ea. Ceea ce era. Actionand asa cum putea, participand la mentinerea echilibrului acestei lumi, iubind oameni, rugandu-se pentru intregul ce suntem, fara a cerne in ruga sa.
Ii multumesc acestui suflet ce din adancul inimii a aprins o lumina pentru noi toti.Fapta sa mi-a adus aminte de ce anume inseamna a ne iubi unii pe altii si in acea forma. Multumesc cu toata dragostea celor ce s-au rugat asemenea acestei fetite si se roaga prin cuvinte, ori prin faptele ce difera de la felie de pamant numita continent la diversitatea inspiratiei ce curge prin noi neincetat…
M-ar bucura sa ma rog ca ruga-i de copil intelept sa-i fie ascultata.
Cum ar fi ca din cand in cand sa aprind o lumina pentru toti oamenii , pentru aceasta lume la fel cum soarele se aprinde in fiecare dimineata pentru noi? Cum ar fi, ca fiecare in parte, fara a astepta un indrumator, sa aduca o urma de lumina si o ruga in fapta sa de zi cu zi…..
Cum ar fi sa ii implinim rugamintea acestui copil, schimbandu-ne pe noi fiind de real folos acestei lumi?
Ar fi cu multumire de Sine si cu multumire de Viata poate? Ar fi cu fericire?Poate ca nu stiu insa cum ar fi sa infaptuiesc?

Fapta Iubirii

2011-10-09T17:26:00.007+03:00

M-am mutat pentru o vreme la tara. Sunt tarancuta. Tarancuta am fost mereu fiind locuitoarea unei tari. Unei tari numite Lumea intreaga. Si picuri de ploaie stransi intr-un vas ma indeamna la poveste.
Ma gandeam la granite. Granite sau garduri in jurul curtilor ce iau forma din obisnuinta de a ne apara. Uneori sunt de inteles alteori nu isi au rostul.

A fost nevoie sa merg la magazin. Omul drag cu care locuiesc aici imi spune foarte natural si de la Sine. Ia-o pe la nea' Petre prin curte ca pe la el trece toata lumea ca sa nu mai ocoleasca drumul pana la magazin. Pentru mine toata lumea printr-o curte lasata sa treaca in voie cu respect si daruire imi produce asa de mare emotie si entuziasm pentru ca intalnesc ori aud de un astfel de om, incat raman cu fara cuvinte, comunic prin ce simt, crezand ca toata lumea imi intelege , imi aude, imi cunoaste trairea. Realizez apoi omul din fata mea ce asteapta un raspuns si verbal si incep sa folosesc cuvinte. Asa de mare bucurie imi produc astfel de fapte..
Am auzit si o alta fapta al lui nea' Petre. Timp de o luna de zile in care gazda mea a trecut de un hop al vietii si nu a putut uda gradina, nea' Petre venea la 6 dimineata si se ocupa chiar el de acea gradina. Minunat este si faptul ca nea' Petre nu i-a spus vreodata ca el face acest lucru, gazda chiar uimita de florile sale din gradina in tot acest timp...A fost vazut si descoperit intr-o buna zi. Nu a cerut nimic..Un batran a carei varsta este de peste 70 de ani...
L-am intalnit si eu iar caldura glasului sau, privirea sa, curtea sa batrana de atata iubire deloc pretentioasa iti da curajul de a fi. A fi om cu fapte simple cu fapte din inima. Cu un borcan de castraveti pus langa fantana si cu trandafiri ce te fac sa zbori catre inimile tuturor celor din jur in a lor aroma, sta nea' Petre. Un necunoscut, cunoscator al faptelor din cer. Fapte aduse pe pamant prin dumnealui.
Ce mi-a intarit nea'Petre? Crezul ca indiferent de varsta, sufletul pur, copilul acela interior se poate pastra si poate creste in fapte si in Lumina din zambet, in entuziasmul vietii si intelepciunea clipei. Nu a schimbat lumea si nu a putut unda un intreg camp insa atunci cand omul de langa a sa curte nu putea sa se ridice, a lucrat el cat pentru doi cu drag, cu normalitate fara a astepta candva acesta fapta intoarsa intr-un fel pentru ca fiecare zi traita ii este suficienta.La fel si impartasirea bucuriei cu oamenii din jur.
Rade si se bucura asemenea unui copil la sosirea unui vecin ori la intalnirea unui om nou. Caci a fi copil la varsta dumnealui implica responsabilitatea , intelepciunea si impletirea lor cu faptele curate ce izvorasc din suflet, din Iubire asa cum esti atunci cand te-ai nascut. Iubire.
Si-as vrea sa va mai povestesc ceva. Ceva ce mi s-a intamplat intr-o seara tarzie in care nu stiam pe ce drum sa apuc si stateam de vorba cu o prietena. Pentru cateva minute un om mi-a aparut in viata, din senin caci eram mult prea concentrata la ce spun ca sa observ si apropierea sa. M-a privit ceva timp in tacere. A intrebat daca poate sa se aseze putin langa noi si a tacut in continuare uitandu-se la mine si zambind intr-un mod asa de sincer incat invataturile mele de a nu sta de vorba cu necunoscuti se prefaceau in abur si o stare de relaxare m-a cuprins atat pe mine cat cat si pe prietena mea.
Mi-a spus asa:
"Tu stii cine esti!" M-a blocat putin. De fapt m-a blocat de tot atunci. Un blocaj necesar din ce anume rulam eu prin ganduri.

"Tu esti Iubire, aminteste-ti. Sa iti amintesti mereu ca tu esti iubire" ..si a plecat.
In ignoranta de pe atunci am zis ca e un nebun insa cuvintele sale din acea zi au condus la multe transformari...
Acea intamplare ciudata de care eu radeam cu jumatate din mine caci cealalta jumatate ma intreba cu blandete de ce rad, si-a conturat sensul in anii ce au urmat.

Acum stiu ca acele cuvinte au fost transmise pentru acum. Au fost transmise pentru tine. Cel care citesti acum. Nimic nu este intamplator si de imi spui ca sunt nebuna si ai sa razi , te inteleg, te inteleg asa de bine! Si tu intelegi acum ori cand iti e momentul.Am incredere in faptele tale. Am incredere in tine si ma bucur ca existi alaturi de mine in aceasta lume.

Tu esti iubire, aminteste-ti te rog! Sa iti amintesti mereu ca tu esti Iubire.
Asa cum si nea' Petre este si infaptuieste ceea ce este pe cat poate, precum poate, zi de zi.

Ca o baterie la priza din inima

2011-10-08T12:47:00.021+03:00

Libertatea celui de langa tine intodeauna se cere a fi respectata. Intotdeauna, indiferent cat de in acord cu Sinele se afla.. Vorbesc si despre un om ce alege o fericire iluzorie. Uneori injectata alteori in alte moduri..

Binele sau este si parte din lectia pe care o traieste insa si parte din viata ce ar putea sa o duca de aici inainte… Observ cum traiul armonios in pace sufletesca, atat de simplu nu este vazut, inteles, decat pe bucati, decat in momente de sclipire si aceasta sclipere se intampla inauntrul sau.Inauntrul fiecaruia din noi. Degeaba este clara imaginea in afara sa daca vălul uneori in anumite situatii pare ca nu este insa o parte din el inca exista tot pentru a fi dat jos inca o data cu un alt sens pentru evolutie.Insa mi-ar placea sa se inteleaga ca acest văl nu poate fi dat jos de mana cuiva din exterior oricat de multa iubire se pune in acea fapta. Pe de alta parte toata iubirea transmisa , intelegerea si faptul ca esti acolo pt acel om ii dau curaj si ii ridica aripile catre acea zi in care singur va ridica bratul si se va dezlega la ochi…

Iar tot ce se traieste nu ne face decat sa invatam sa fim mai buni , mai iubiri mai intelegatori intelegand acceptarea …

Poate ca vălul este in straturi poate ca vălul de fapt nici nu exista si de-am trai acum tot ce simtim nu am mai gandi alegeri dar le-am crea cu sufletul pentru ca el stie mai bine decat mintea. Mintea devine apoi ustensila a sufletului..

Libertatea este cel mai de prêt cadou oferit oricui. Intelegerea si respectarea experientei pe care o traieste, fiind acolo langa el sau ea atunci cand se cere a fi.

Nu e de ajuns sa le vorbim oamenilor, de ajuns este sa iubim totul asa cum este. Traind experienta totala. Am fost intrebata de ce nu alegem sa traim doar experiente fericite. Am sa scriu acum pentru ca aici nu dau raspunsuri nimanui ci doar povestesc…

Cand ma intreb de ce nu aleg doar experiente fericite l-as observa pe cuvantul ” doar”care desparte , care ma duce la dualitate. Ca si o baterie ce are la un capat plus si la un alt capat minus. As putea sa spun ca fuctioneaza doar pe plus? Ca un tot, ca o viata plina de de toate, bateria elibereaza energia, functionand din plin fiind de real folos cu tot ce presupune cu al sau plus si cu al sau minus, venite exact la locul potrivit pentru a fi.

Toti cautam fericirea insa acum simt cu toata fiinta sa nu mai caut nimic si sa traiesc. Sa traiesc viata caci fericirea se regaseste si ea in viata. Sunt momente in care plusul si minusul se confunda chiar dispar, se trece peste aceste denumiri cu trairea unei clipe.. Dar atata cautare de retete catre acele clipe ! Vin oricum, sunt traite in infinite forme, in momente in care nu te astepti dar si in momente in care te astepti. Se intampla chiar si acum invatand sa respect in continuare libertatea celor din jurul meu…alegand sa privesc cerul albastrul acesta ca de ingeri dar si norii ce il acopera in treacatul lor. Un joc frumos al formelor pe care nu l-as schimba decatdaca mi-ar face bine statul la soare in acest moment si mi-ar aduce zambete in loc de lacrimi multe ce dureaza de mult timp. Atunci se cere schimbare. Probabil as avea curajul sa ma urc in tren si as alege sa traiesc traiul in tari calde… Metafore, metafore...tara din mine in care ca un magic saman pot schimba vremea, schimband, facand curat si in exterior)

Asa si cu alegerile uneori e bine sa traiesti ce este alteori e bine sa creezi ce simti . De nu traiesti ce este ce se cere de la Sine, incepi sa iti creezi tabloul, povestea vietii in care te poti picta zambind departe de iluzii injectate. uite chiar acum intinde mana si foloseste pensula. Nu exista pensula? Imagineaza-ti mana ca fiind una si deseneaza in aer tabloul vietii tale. Pune-te chiar in mijlocul vietii ce te asteapta sa traiesti ca o unica baterie ce pusa la locul sau functioneaza de porneste un intreg sistem. Nu stii sa desenezi? Si asta se rezolva, schiteaza un rotund cu doi ochi cu nas si gura zambaret cu veselie si in jurul sau pune ce doresti. Flori verdeata..orice iti face tie bine. E un timp si pt. a visa. Doar mosneagul haios ne indemna asa :"Imaginaţia este mai importantă decât cunoaşterea. Cunoaşterea este limitată. Imaginaţia face ocolul lumii."

Si cand ajunge de afla ca este o unica baterie ce se potriveste acelui sistem …ooo e minunat pentru ca de acea baterie avem nevoie cu totii si este pretuita si asteptata de-un intreg sistem universal a functiona la adevarata-i capacitate si nebanuitele-I resurse.

O baterie suntem toti! Intinde o mana, ajuta, ajuta-te, spera , iubeste , crede si fa posibila viata ca o baterie ce se baga din cand in cand in priza la odihna iar apoi……O cate poate face! Ma intreb daca bateria stie? De nu stie..poate incepe sa afle… De nu vede cum poate sa ceara ajutorul sa fie insotit\a o perioada spre cunoasterea de Sine. Doar o mica bucata e drum insotit insa cu pasii pe care ii pune in miscare din resursele cu adevarat existente ce le scoate la Lumina!

Acum ma duc sa ma pun in priza putin. Am obosit insa e o oboseala naturala…Sunt o baterie obosita azi care zambeste…zambeste pentru ca am primit o melodie ce cred ca se potriveste acestui articol. Intalnim minuni…no acum depinde de noi sa le traim in continuare. Minunea ca viata, ca om de langa tine, ca porumbel ori ca violeta in ghiveci...Si cate si mai cate?

Taxi - Poate-o sa stea

Asculta mai multe audio diverse

O pilda din visare treaza

2011-10-06T11:33:00.003+03:00

Mi-a fost daruit sa citesc o poveste ce s-a revelat sub forma de film intr-o dimineata, atunci cand zorii se intamplau din cate am inteles. Asa ca la un somn treaz ori o trezire mai cuprinzatoare.

Mi-a adus zambet de fiori si cristale-n ochi dupa ce am citit-o. Am intrebat daca povestea a fost afisata pe internet undeva.. si am aflat ca printre alte povesti revelate, le scrie din placere insa nu le-a publicat niciunde. Raspunsul sau a venit invaluit intr-o mareata simplitate incununata de modestia sa. Practica Thai Chi de mai bine de 15 ani iar de studiasem Tao langa dumnealui filosofia se simte, se traieste si se invata.

Vorbeste la momentul potrivit, suficient, iar blandetea te invata ca nu exista greseala doar practica lasand corpul sa isi reaminteasca de fiecare data centrarea...De fapt nu ne aminteste despre trup..dar despre armonie da.

Am intrebat daca pot sa ofer povestea in cescuta cu lumina fara a stii ce mi se va raspunde.

" Poti face ce vrei cu ea" in spiritul cald si calm, a venit al sau raspuns.

Va multumesc pentru cescuta de lumina pe care dumneavoastra mi-ati oferit-o.

De mi-ati spus ca sunt munte, muntele se inclina, salutandu-va, onorata!

Undeva, nici nu contează unde, în largul apei, pe o insulă, exista o aşezare, evident de oameni, unde, printre toţi ai locului, trăia un bărbat, care nu se deosebea cu nimic de ceilalţi. Luat cu treburile insulei şi ale gospodăriei proprii, pentru că acolo era mereu câte ceva de făcut şi tot apăreau altele şi altele…omul nostru ajunge, cam pe la 50 de ani, să se gândească cum că a cam trecut timpul pe lângă el şi ar fi momentul să-şi caute soţie cu care să-şi împartă restul zilelor.

Cum în satul cu pricina nu gaseşte,… ba erau arvunite, ba plictisite, ori fiţoase (de atunci mare lucru nu s-a schimbat!?), se hotărăşte să plece pe o insulă vecină să încerce ceva pe acolo. Pe drum, fireşte, o furtună cumplită….valuri mari îi răstoarnă ambarcaţiunea, reuşind cu greu să ajungă înot, la mal. Vlăguit, rămâne câteva ore bune să se odihnească, desigur, pe nisipul cald.

Simţindu-se apoi refăcut, se ridică şi vrea să plece către satul de unde, deşi la asfinţit, se auzeau încă sunete. La căţiva paşi de el, vede o broască ţestoasă tărăndu-se, probabil adusă, ca şi el, de valuri. Se apropie şi observă că vietatea, nu numai că se chinuia din răsputeri să meargă, dar avea craniul atât de spart, că-i putea vedea creierul.

În primul moment, într-o pornire karmică, dă să plece, să-şi vadă de drum, dar o muscă dădea târcoale, creierului roz şi proaspăt al broscuţei. Ia repede o frunză şi alungă bestia de insectă, care se tot întorcea după miros. Îşi dă apoi seama că soarele puternic, cu razele mult prea arzătoare, ar putea să-i facă la fel de rău, creierului dezvelit. Cu atenţie să nu o atingă, mai rămase câţiva ani, alungând insectele şi făcând umbră capului vietăţii lipsite de apărare. Işi făcu un adăpost, în acelasi loc, departe de sat, gândindu-se că, în jocul lor, copiii, ar fi putut să o omoare.

Zilele….anii treceau şi îi rămânea foarte puţin timp pentru el, cât să mănânce pe apucate. Sătenii începuseră să îl inţeleagă şi îi aduceau, din când în când, ceva de mâncare şi de îmbrăcat.

Trecuseră mai bine de 20 de ani şi gândul că şi-ar putea găsi pe cineva cu care să-şi împartă restul vieţii îi dispăruse. Broasca devenise totul pentru el, nimic nu mai conta…iar într-o dimineaţă, a crezut că visează văzând un colţişor de os, strălucitor de alb, apărut ca un dinte de lapte, într-una din marginile spărturii din ţeasta broaştei. Simţi atunci o bucurie care-i umplea sufletul, atât de puternică …cum nu mai avusese până atunci.

După încă alţi 20 de ani, capul broaştei ţestoase era complet refăcut, iar creştetul era atât de alb şi atât de strălucitor încât cei din sat îi puteau vedea lumina de departe, după lăsarea întunericului. Cei mai mulţi începuseră să vină ca la o minune, să poata privi lumina magică, până spre dimineaţă.

Trecut de 90 de ani, slăbit şi fără putere, privea linistit şi detaşat la ţestoasa negră cu creastă albă, pe care o îngrijise şi simţea, de fiecare dată cum i se umple sufletul. Fericirea şi iubirea din el crescuseră, fără să ştie, odată cu acea bucaţică de os alb, a cărei strălucire aproape că te orbea.

Nu mai putu opri acel val de lumină şi împlinire care-i inunda fiinţa, urcând încet dinspre inimă spre cap… apoi mai sus,…. lăsând în urmă un corp zbârcit şi inert." Adrian Sarbu

Intrebari si desen animat

2011-10-04T16:38:00.017+03:00

Mai intai am sa cer iertare pentru intrebarile ce urmeaza a le exprima. Nu sunt menite decat a fi exprimate mai transparent din simtirea de a lasa inspiratia dintr-o clipa sa prinda forma in cuvant. Sufletul ma indeamna sa le rostesc la Lumina la o cana de ceai de busuioc. Va asigur ca sunt departe de a fi perfecta iar raspunsurile acestor intrebari fac parte din practica mea de zi cu zi asa ca intrebarile au fost adresate chipului din oglinda.

Poate viata sa isi gaseasca insemnatate chiar si intr-o secventa de desen animat? Ca matur se cere un film plin de esenta. Ce inseamna de fapt maturitatea daca nu libertatea de a imbratisa omul indiferent de rase, libertatea de a invata si a creste, descoperind Lumina din mijlocul pieptului nostru?

Poate ca mi-ar fi de folos sa vad, sa invat, ce ne uneste unul cu altul si mai putin ce ne desparte? Poate tot ce am invatat, credinta formata, convingerile nu au dus decat la separare. Ma intreb daca luminarea mintii se intampla? Adica acel gand de Iubire se petrece atunci cand ma aduce aproape de “ aproapele’ meu? Atunci cand inteleg si accept provenienta comportamentului, negat sau poate voit deloc limpede, ce pare a fi departe de natura umana? Atunci cand simt ca mintea mi-a fost scaldata in lumina de invat si provenienta divina a situatiei traite, a omului din fata mea mea pe care nu il mai asociez cu al sau comportament efemer in a sa calatorie a Creatiei? De se intampla mintea scaldata in lumina atunci cand se intampla nu-i meritul meu dar este bucurie ca se intampla in mine. Gandurile iubitoare aduc impreuna si se invata zi cu zi din fiecare situatie prin care trec. Mi-ar placea sa ma supar mai putin insa inteleg ca si atunci mi-e parte din crestere si ma retrag in momente de liniste pentru a pricepe cu trupul respirat in adiere de pace.

Poate ca iertarea , curajul iubirea vin in fiecare zi ca lectie de a fi?

Poate ca e timpul sa stam langa un om indiferent ce afectiune are?

Am auzit acum , de curand, o persoana, ce spunea ca mai bine nu se apropie de un om ce are o anumita boala caci ii preia din energia sa si si-o pierde pe cea buna si mai bine se fereste de aceste situatii. Inteleg reactia normala, primul instinct de autoaparare. Omul ce sunt intelege ca e parte din piesa de teatru si toate vin asa cum e bine pentru fiecare in parte in timpul sau.

Am mai auzit ca imbratisatul trebuie sa fie facut cu precautie. Doar nu imbratisam asa pe oricine.. Cine stie ce luam prin aura...E parte din adevar si aceasta abordare. Tot ce credem formeaza realitate.. Insa stau sa ma intreb, raman aici? ...Cu atatea spiritualitate scrisa si predata, aici s-a ajuns? Aici ma opresc? In ce povesti cred?

Credinta in Lumina unde este? Si Divinitatea din om, din intreaga sa Creatie?

Si a te lasa in mainile celui de sus, in acceptarea vietii ce mai inseamna? Sa spunem ca imi pun de gat o diploma si ma intitulez maestru de hai sa spun Reiki ( nu ma intitulez asa).
Ar insemna ca sunt de luat in brate caci am "canalele deschise" ? Nu as fi diferita de cei din jur. Canale deschise avem in orice clipa cand alegem sa credem cu adevarat. Iar viata curge prin toti si toate si a curs dintotdeauna. Inainte ca eu sa fiu si sa incep sa o traiesc.
Si daca as fi un trecator, un simplu om prin viata ce are de inteles si de trait putin mai putin decat cei din jur, ce facem? Nu m-as lua in brate? M-as indeparta de mine? As cerceta motivul cu vinovatie pentru care s-a declansat boala sau as alege sa traiesc darul acelei experiente cu tot ce presupune, pretuind timpul ramas, realizand de fapt iubirea pentru viata si cat de dragi imi sunt toti cei din jur? E foarte greu ce spun acum insa totusi ma intreb. Cand alegem viata ii aflam si lectiile mai altfel mai cu pace, diferite de teorie. Cum as primi eu omul respingerea din jurul meu? Pentru ca s-ar putea sa para celorlalti ca eman ce scrie in carte sau pentru ca seamana cu ce a zis maestrul 'O' si in loc de acceptare sa simt respingere, distanta, intr-o imbratisare nevoita sau deloc voita ori departe de a fi simtita? Interpretari ale aceluiasi cantec. Si imi las capul plecat si ma intreb..Tu inima ce simti de fapt?
Si cauza este de priceput insa cauza ne include pe toti. Si fiecare are de invatat iubirea, pretuirea, redevenind unul in inima , acum si aici cat e sa fie. Timpul acela de putea fi plin cu o simpla vorba buna si o mana de iubire, timpul de inteles si de poveste al carui sfarsit suntem prea mici sa-l stim ...pentru a bate in cuie o presupunere caci astea-s toate.

Cum ar fi ca eu sa imi petrec timpul cu acel om apoi sa gandesc ori sa vorbesc asa:

“Saracul, da stiu de unde ii vine boala. Are un blocaj pe parte de …” Chiar stii? Stii totul? Partea aceea de blocaj ne leaga pe toti. Cum ar suna sa fie chiar oglindirea din tine? Din mosi stramosi? O lectie ancestrala pe care si eu la randul meu o am de cugetat.

Este un om bogat caci atunci isi experimenteaza prin curaj drumul catre Sine. Poate intre sarac si bogat ar ramane doar om, fiinta. Poate ca mintea de mi-ar fi luminata as spune in gand: ‘Ce ma bucur ca exista in viata mea acum dragul acesta de om si ce onoare ca pe umarul meu a ales sa planga si langa mine a ales sa rada. Onoarea de a creste odata cu el si de a trai ce traiesc. Ce minunat este si cat de pretioase inteleg ca-mi sunt clipele alaturi de el acum caci nu prea mai avem timp…’
Acum ca am vazut ce am scris de timpul scurt as lasa nasterii un alt gand si as spune “ ce minune ca este acum si aici” ..Cine sunt eu sa ii cunosc timpul?

Mi-am amintit , ce bine ! Exista si miracole pe cum spuneam si vin in diferite forme ..La ce folos sa inteleg tot ? Mai bine sa invat a trai…

Ma mai intreb ceva, punandu-ma in ipostaza de a-mi fi dat sa simt o parte afectata dintr-un trup din fata mea.

( o simpla ipoteza de reflectie).

O spun? Arat ca stiu? Ma gandesc catalogand in bine sau rau ori pur si simplu sunt acolo si mi se ofera ocazia de a iubi acea parte din existenta, de a-i transmite iubirea mea fiindu-mi gandul doar catre acel loc pe cat se poate cu respect si dragoste pt omul intalnit atunci. “Imbracandu-i partea 'AFECTata' cu Lumina ( parte ce il aduce in contact cu Divinitatea din el si din toate pentru a trai slefuit in maestrie). Si ma intreb atunci oare cine-i maestrul daca nu chiar omul din fata mea din orice intamplare?
De chiar as vrea sa vorbesc ceva o pot spune in gand la o vorba cu celulele minunate ale omului din fata mea. Pot sa gandesc in acest fel? Oare e posibil ma intreb?
Si daca as sopti fara de voce : “Divinitatea este sanatate. Divinitatea este in tot si-n toate. Divinitatea este in acest genunchi . Acest genunchi este sanatate “, vizualizand si adevarul din imaginatie caci Einstein, minte luminata avea..

Din miile de ganduri pot croseta doar aceasta fraza cu credinta? In loc de altele poate ca e mai bine sau poate ca e doar o alta abordare din multele ce se petrec.

Cat despre presupunerile bazate pe EU stiu din experienta mea de viata ori asa spune scoala pe care o urmez . .am sa le accept pe toate cu respect dar am dreptul sa le prefer pe cele ce duc la pace, intelegere si uniune cu tot cu diferente..din interior de "eu" .

Pai suntem spirituali dar mai bine ma feresc de omul cu afectiunea, ma intreb?

Mai si daca experimentez chiar eu o asa boala? De ce anume as avea nevoie? Nu si de oameni? De iubire? De noi toti caci una suntem? De vorba buna si de gandul inimii? Iubirea vindeca ! Cumva nu am fost creati doar unul si nu am fost creati ca sa ne protejam pe noi, doar pe noi… Cu cat ne protejam mai putin cu atat mai mult putem sa servim lumii, sa fim de ajutor omului de langa noi. Poate ca nu suntem aici ca sa tinem cu dintii de viata, poate ca suntem aici sa iubim , sa lasam ce-i mai frumos din noi sa se manifeste si manifestarea aceasta se intampla chiar atunci cand te lasi pe tine pentru cel de langa tine uimit de faptul ca aceasta alegere a venit din tine. Prin a te lasa pe tine nu ma refer la a te arunca de pe o stanca, nu ma refer la a-ti face rau ci a crede in tine si in Lumina dinauntrul tau si a celui de langa tine. A actiona cu blandete, cu intelepciune si rabadare, intelegere si acceptare. Nu-i usor insa nici imposibil .. A te lasa pe tine nu presupune sacrificarea starii tale interioare de pace si fericire, dreptul de visa, de a fi ..A te lasa pe tine inseamna imbratisarea Ego-ului recunoasterea sa si acceptarea lui in Iubire. Poate ca in fiecare zi? Intotdeauna exista lectia din spatele lectiei . E un farmec aparte. Nici vinovatia nu-si are rostul insa a-ti cere iertare in suflet da! Apoi prin fapte a fi aici si acum prezent pentru oameni , pentru noi insine?

Ma intreb oare daca persoana iubita, copilul sau iubitul, mama, tata, ar avea o problema de sanatate mi-as pune manusi ca sa nu preiau? Spunem ca iubim...Care este diferenta dintre omul ce se numeste mama si omul ce se numeste vecinul Petru?

Nu mi se d ace nu pot duce si nu este pedeapsa caci pot participa a cara o parte din ce este spre Cer pe cat pot , asa cum pot...

O mama i-ar lua toata durea copilului sau. Din Iubire! Iubitul ori iubita ar imparti suferinta perechii sale pentru a-i fi mai usor. Din iubire! Se intampla in relatiile in care dragostea este vie , impartasita... Ca atunci cand ramai intr-o padure si este viscol si unuia ii este mai frig decat celalalt si se pun corp langa corp transmitandu-si caldura. Doar nu iti conservi caldura doar pentru tine nu-i asa? Doar nu preiei tot frigul celui de langa tine nu-i asa? Balanta se echilibreaza.Tocmai atunci nu se pierde nimic, tocmai atunci circula salvator... A te lasa pe tine nu inseamna a-ti pedepsi fiinta producandu-ti nefericire intr-o relatie, in diferitele tipuri de relatii interumane. Eu vorbesc acum mai mult despre iubirea dintre oameni la modul general si prefer sa nu intru prea mult in categoriile de relatii...

Am vorbit de programe si de cum anume unii sunt alb si altii sunt negru...La un alt nivel de intelegere fiecare isi are rostul sau si cine sunt eu de fapt sa judec? Am doar alb in mine insami? Iar negrul? Negrul isi are insemnatate divina dar nu mai intru in povesti ce au interpretari o mie...

M-am dus cu o intrebare la un batran cu barba inteleapta. M-a trimis inapoi la mine de cand am pus intrebarea daca exista oameni buni si oameni rai.

" Tu invata sa iubesti, omul, aproapele de langa tine" Crede , spera caci dragostea e mai presus de toate. Ai rabdare invata sa fii blanda si lasa harul sa apara ca in toti exista El. "

Pai am inteles ceva atunci? Mult prea putin. Acum inteleg ceva ? Atat cat intelege fiecare de citeste. Nimic mai mult sau mai putin. Si ego-ul poate sa invete ceva la aceasta varsta de matur dintr-un film de desen animat ce isi are putina semnificatie pe la sfarsitul secventei ? Nu stiu sa raspund insa pot sa vad putin mai jos.

A, era sa uit de interactiunile cu talc si de pe meleagurile noastre prin zilele de acum dar si veniti din est intamplator ori nu, sa imi explice urechilor un alt adevar.

Poate ca la fel de bine intampini dureri langa un om sau stari de rau in cazul in care exista un anumit meridian foarte blocat si acea interactiune deloc intamplatoare ce se intampla la nivel subtil iti este de folos de fapt iar iubirea vindeca si te si pune la crestere pentru ca mai ai de continuat in intelegeri. Dar nu omul acela te face bine insa prin legatura dintre voi se intampla intamplarea..

Si totul e de alegere de crez ...pana la urma doar Iubirea face Lumina...

Energia circula oricum, suntem legati toti intre noi fie ca facem un ou de lumina sau protectie cu pana de strut. Iubeste omule, imi zic si traieste orice intamplare cu crezul ca din ea cresti dar nu ochii celorlalti ci in iubirea din inima. Si nu-i rau nu-i bine chiar de plangi chiar de crezi uneori ca asa este, aminteste-ti mereu Iubirea si lasa-te cu adevarat in mainile divine. Ai incredere orice ti se intampla, indiferent ce auzi in jurul tau. Crede si iubeste Viata ca-i mai simpla decat o complicam. Si simbolurile si meditatiile isi au insemnatate in fapte. In fapte de Iubire pentru omul de langa tine ce ti-a aparut in viata. E o singura lectie. Iubirea si de-s mai multe, din ea curg toate.

De voi spune vreodata ca eu am o vibratie mai inalta decat alt om sau o cunoastere mai sclipitoare va rog sa-mi amintiti ca sunt aici ca sa invat Iubirea si sa am curajul sa ma privesc in oglinda asa cum sunt si nu asa cum mi-ar placea sa fiu. Poate privindu-ma cum sunt , intelegand, devin de la Sine ceea ce sunt cu adevarat in Esenta..si am sa ma trezesc iubind .Poate ca am sa uit ce am scris acum caci e normal fiind un simplu om iar viata ma indeamna spre crestere si azi , intr-o noua zi.

Astazi va invit la o simpla scena de desene animate. Pe la sfarsit se naste o intrebare...Vizionare cu zambet!

Intre vis si realitate, scriu

2011-10-03T00:16:00.008+03:00

Am dormit cu o bomboana in palma. Eram in vis. O mana alba de lumina ce mi-a deschis palma lasandu-mi o bomboana. Recunosc bomboana si numele sau insa o intind inapoi prin intentie comunicandu-mi decizia de a dori o alta.. Din nou palma imi este deschisa si bomboana lasata acolo. Refuz bomboana , dand-o inapoi, asteptand cuminte si in siguranta de a primi atunci cand cer o cu totul alta bomboana. Scria pe ambalaj Miracol. Bomboana asta!

“ Te rog da-mi alta pentru ca stii ca am gustat-o si am renuntat la ea doar stii..."

Se pare ca in vis nu eram ascultata. M-am incruntat si chiar mi-am incrucisat bratele spunand ca nu inteleg de ce tocmai aceasta bomboana mi-e oferita cand eu cer alta. Vroiam o alta sau deloc pentru ca eu stabilisem ca Miracolul sa fie gustat, trait departe. Acum rad de mine amintindu-mi ca am cerut o bomboana cu un ambalaj pe care scrie Minune. " As vrea o bomboana pe care scrie Minune " sau "una simpla si normala". Negociam cu mana de lumina simtindu-ma indreptatita pentru ca era atata tacere imposibil de deslusit si mai ales pentru ca nu intelegeam deloc sensul a ceea ce se intampla iar eu nu vroiam deloc in vis sa primesc bomboana daruita.

Imi desface bratele din nou , imi lasa bomboana in ambele palme si ori ma indepartam eu ori se indeparta mana de lumina ce prinsese parca forma, nu imi pot da seama stiu doar ca m-am trezit. Imi amintesc sentimentul de nedumerire , nestiind ce sa fac cu un Miracol in forma de vis si bomboana de ciocolata.Si acum ce sa inteleg?

Dupa plimbat in iarba si cugetat la un intelesul unei seri cu bomboane m-am decis sa construiesc un sens din multele. Unul mai aproape de realitate, constructiv si folositor … M-am provocat la a crea o insemnatate diferita. Ce ar fi sa nu mai caut sa inteleg visul? Sa il iau doar si sa-l degust asa cum a venit si punct apoi spatiu plin de continuare.

Azi fara gandire in exces caci e Duminica si pana si mintea se linisteste si lasa loc unei meditatii in aer liber in deplina tacere. Merg cateva ore in parc si in miscari de tai chi langa lacul tacut visul se va aseza... Poate am sa scriu cand ma intorc.

Si m-am intors...

Langa vasul creatiei in bucataria primului Creator de chip, in vorbe dulci si atingeri de Lumina pasiunea lumii se amesteca intr-o Creatie dincolo de gand si de cuvant. O atingere umeda de caldura, sub focul Facerii, fina , atat de fina incat farmecul prinde insemnatate in interiorul vasului in care zboara mii de culori neintalnite ca fluturi ce canta picaturi de adiere de vant formand suflul prin ale lor aripi..O framantare in mainile luminate ce presar flori albe si roz ori alb galbui ( ca florile arborelui de cacao), stralucitor de se naste cu soarele si luna in mijloc de clipa, in culoarea de mister a ciocolatei din care luam existenta…Se simte parfumul florilor de la origini, al laptelui puritatii cules de firul de iarba din pasiunea unui verde plin de raze de viata. Intr-o gratie a miscarii toate se topesc si se amesca pentru a fi apoi. Cu o iubire nemasurata cantec de ingeri rasuna printre peretii vasului in sunetul primordial al surasului de fericire..Si parte din Creatorul de chip se scurge prin degetele luminate caci dupa chipul si asemanarea sa se formeaza maretia . Misterul boabelor de cacao aici nu isi gasesc reteta . O creatie fara reteta dintr-o iubire fara conditii la timp de Pace si far’ de timp… De gusti acum aici , timpul zburda ca nebunul numarand vidul, infinite arome te strabat ridicandu-te la cer , zburand in locuri nevazute, traind in interiorul tau Creatia..Cum sa simti acest gust? Se spune ca aceasta clipa vine in diferite forme asa cum intreaga licoarea preparata de acum se toarna in diferite aspect exterioare, opere de arta, ce prind conturul creatiei atat de diferit…Si ciocolata fierbinde se toarna intr-un cerc si intr-o sfera, intr-un romb ori libelula ori delfin, tei sau alun, floare de soare sau cactus aromat .. Forme ale ciocolatei cu esente nevazute si totusi ce i-au dat nastere…

Asa este facut omul, copacul, licuriciul, asa e facuta lumea, universul…

Ca o bomboana invelita intr-un ambalaj nevazut a carui unic nume este Miracol. Un nume cu o insemnatate ce se regaseste inauntrul inimii. Nu se mananca, nu se infuleca asa dintr-o data caci este cert. Ciocolata o poti cunoaste lasand-o sa se topeasca din nou , cunoscandu-i din ce in ce mai mult esenta fara sa te grabesti . Asa ca viata.. Invatand a o degusta, chiar de este in memoria ta dintotdeauna si incepi sa-ti amintesti prin simtiri uneori din ce arome Divine este ea facuta. Invata sa-i degusti aroma fiecarei intamplari. Dupa ce s-a topit, topeste in continuare, topeste pana si topirea si gaseste-i alt gust aceleiasi bomboane de ti-a fost dat sa o traiesti. Bomboana , ciocolata nu este pentru a fi mancata ci pentru a fi traita. Cand vrei sa rupi o bucata din ea ai grija si fa-o cu mare eleganta caci te lasa a-i experimenta si bucatile din ea insa nu te grabi sa o termini sau sa o rupi fara insemnatate caci nu ii vei mai afla mult timp gustul de nu ai inteles-o..

Cumva a fost pregatita pentru tine pentru a-i afla aroma rafinata si indelungata pe care poti sa nu o percepi deloc sau poate prin iluzii sa se piarda insa acesta este farmecul sau. Farmecul ce iti aduce aroma divina la care ai sa ajungi gustand viata . Poate ramane pe limba , topindu-se usor, cat mai usor fara a intelege-n in graba sau a da curs oricarui alt gand ce vine peste delicata-i savoare. Poate de atata simtire trupul sa-ti amorteasca si sa te faca sa renunti la clipa cea traita cu adevarat..Ramai acolo in curaj , amorteala este doar o iluzie, va trece.. Ramai in simtirea gustului prezent…Ramai si gusta aceeasi bomboana si afla-i savoare diferita din fiecare zi. De pierzi gustul cauta Miracolul, de-l simti traieste-l si de-l traiesti cauta-l in continuare in acelas moment. Un balans firesc in yin si yang adus pe echilibrul liniei de mijloc caci nu-i vorba doar sa stai pe linia de mijloc fara a trai si cautarea, a cauta trairea si a fi si cautare si traire fara gand si fara forma atunci cand nu esti dar observi a fi...

Bomboane denumite Miracol , asta suntem fiecare in parte si in fiecare zi, la fel ca in acel vis pot sa primesc acea bomboana din palmele mele si sa ma bucur de gustul sau unic amintindu-mi de Miracolul din ea, din mine si din toti. Miracolul se afla in esenta din care suntem facuti si se regaseste pretutindeni...
Un Miracol este Viata!

S-ar putea sa nu mai cer un alt ambalaj s-ar putea sa nu mai cer nici alta simpla si normala bomboana...dar cine stie ce voi face in vis...

Acum prin realitate mi se ofera turta dulce!

Sa gustam viata cu aromele sale alese...

Miracolul vietii sa va guste prin cea mai suava sarutare, ametindu-va o clipa intr-o trezire ce va lasa fara cuvinte!

Trecutul rescris in prezent si completat

2011-10-01T02:33:00.005+03:00

Mi-am deschis un caiet vechi de scrieri si imi aduce zambet ce am scris atunci. Voi transcrie si voi completa..

Imi iau curajul de a fi si-mi las hainele cu eticheta in cui. Vreau o panza alba si culori poate prin tesaturi , insa imbracata in simplitate, cu aerul sa-mi mangaie trupul printre atingerea fibrelor ce doar ne imbraca pentru a fi imbracati. Doar atat. Imi iau curajul sa simt pamantul sub picioare in deplina putere a feminitatii fiind la inaltime nu pe tocuri ci din cunoasterea Divinitatii ce se afla in mine si in cei din jurul meu. Cumva o inaltime ce nu mai cere varf ci drum, calatorie. Vreau sa cunosc oameni , nu functii si diplome! Vreau sa particip la vietile lor pline de traire, pline de suferinte si minuni, pline de intamplare si poveste. Vreau sa-mi traiesc timpul cu folos.Vreau sa ma bucur si sa iau de pe acest birou biletul pe care l-am scris de la inceput. Sta de prea mult timp doar scris. Totul e posibil, scrie si nu l-am scris deloc pentru mine insa. Nu-si avea rostul sa il scriu asa de mare doar pentru mine. Si o parte ati inteles. Ma bucur ca fapta mea a prins insemnatate.
Si totusi nu eu am fost cea care a facut toate acelea.... Inspiratia din fapte vine de mai sus de nume. Vine din scanteia divina din noi toti si de pretutindeni...denumita diferit ..
Imi iau curajul de a veni la sedinta cu un creion in par pentru ca mi-l poate prinde in deplina armonie impletind lemnul si grija fata de parul meu cu utilitatea si raspunsul la intrebare: Aveti ceva de scris?

Vreau ca acest birou de l-am creat , ciudat de verde si simboluri impartasite sa existe chiar si fara mine aici. Vreau ca veselia ce o aduce sa transmita ca nu depinde de omul ce sta pe al sau scaun . Vreau sa intelegem faptul ca impreuna se produce acea stare de bine si vine din fiecare din noi insa de fiecare in parte depinde cand o aducem in realitate. Cat de mult curaj avem sa aducem zambet si vorba buna in viata altcuiva atunci cand e timp de rapoarte si va ramane insa si mai putin timp decat de obicei pentru altceva decat omul iar noi suntem masurati pentru acel altceva? Dar se poate. Toate se aranjeaza caci totul e posibil. Doar curaj si intentie scoasa la iveala !

Vreau sa imi ofer ideile doar atunci cand sunt sigura ca vor fi folosite cu bine pentru oameni si mai putin pentru target. Vreau sa spun nu unei competitii in care se ofera un singur loc . De-s pregatita si renunt , renunt de dragul omului. Cum de nu mi-am vazut interesul? Ce se poate intampla insa de mi-l vad? Realizez? Se vor intampla iluzii,cam atat. Pentru omul de langa mine acesta treapta ii ofera in acest moment al vietii o motivare pentru a fi cineva, pentru a continua. In fiecare zi i-am vazut paloarea, lacrimile, i-am cunoscut povestea. Acum de povestile noastre se intrepatrund ce pot sa-i daruiesc? Ce isi doreste.

Dar tu draga leaderule, om drag, ai facut ceva pentru cel din echipa ta? Om si el , la fel ca tine ! Nu pentru rezultat caci de te centrezi in rezultat mi-e teama ca te indepartezi de viata de umanitate..Si unde vei ajunge?

Si am sa iti soptesc duios cum imi soptesc si mie:

Te rog trezeste-te , te rog sa ai curaj! Si eu m-am centrat pe rezultat candva. Te rog dezleaga-te la ochi caci viata-i minunata . Te rog incepi sa crezi in oameni , in tine, cel ce esti cu adevarat. Centreaza-te pe om si pe iubirea din tine.

Te rog trezeste-te si tu . Cu a mea rugaminte vine o promisiune. Voi continua sa ma trezesc in fiecare zi pentru tine, pentru oameni , pentru viata asta plina, pentru viata ce o respir si parfumul de tei si iasomie ce ma duce in genunchi sarutand pamantul lasandu-ma in iarba simtind ca zbor apoi pe cerul de albastru pur cu nori de forme creative. Si nu e nevoie de nimic decat de iubire…spuneam atunci.

Si mi-am urmat drumul….Iar acum…

Au trecut ani. Parul meu cateodata sta la fel de prins intr-o naturala aranjare. Fara fixativ sau multe clame. Parul se aseaza de la Sine si el chiar si atunci cand sta neasezat.

Am uitat sa ma machiez si rareori ma joc cu conturul ochilor insa m-am obisnuit cu forma lor neumblata de fard. Sunt eu asa cum sunt, asa cum am fost facuta. Ce bine este sa fie eu in fata oamenilor. Acum plec doar cu cateva haine intr-o geanta pentru ca nu am nevoie sa ma schimb de prea multe ori pentru a arata bine. Cand aratam bine aratam fals. Cand aratam natural cu toate trairile ce ne incearca poate ca atunci am aratam binele in adevar si e mai presus de trup. Acum ma imbrac atunci cand mi-e prea frig sau imi iau haine lejere atunci cand imi este cald si arat cum vede fiecare iar eu ma simt libera. Haine doar pentru a-mi pretui corpul in diversele anotimpuri ale naturii, avand grija de el si doar atat.

Ultima data s-a intamplat sa plec cateva zile doar cu ce aveam pe mine. M-am bucurat si am experimentat ce cerusem la un moment dat. Fara nici-un bagaj caci totul e posibil. O si ce usoara ma simteam.. nimic de carat.

De vreau sa ma rasfat am miere si ulei de masline iar pielea mea se bucura din plin o data la cat simt. Exista si crema de zi si de noapte si se numeste recunostinta si iubire pentru trupul ce il voi avea tot un timp masurat ce ma poarta zi cu zi…

Sunt libera acum si revad trecutul invatand ca am fost libera in orice moment insa intelegerea se face in trepte, cu fiecare zi traita. Acum traiesc si poate ca o sa vina si ziua de maine asa ca mai am de priceput.

Acum imi fac o cana de ceai si ma uit la stele ca la un televizor insa aici mi se ofera trairi alese . Asist la povestile oamenilor din jurul meu asa cum mi-am dorit si tot ce inteleg este sufletul si nevoia de iubire acceptare, libertate, impartasire traire a toate si a tot. Acum vorbesc mai putin decat inainte insa imi place sa ascult omul cu tot ceea ce este el prin tot ceea ce trece. Nu mai caut perfectiunea si nici nu mai cer cuiva sa se trezeasca pentru ca toate au un rost si rostul acesta este dat de un echilibru mult prea subtil pentru a spune ca l-am deslusit. Acum totul e perfect asa cum este in fiecare clipa din prezent.

Si apoi as vrea sa-mi cer iertare pentru rugamintea mea de- atunci caci de trezit ma pot indemna doar pe mine in fiecare zi..Acum iti multumesc ca ai fost si ca existi in continuare si afim cu intelegere ca minunea din tine exista in mijlocul pieptului tau iesita la iveala cu siguranta in clipele timpului pe care il alegi.

Acum ma bucur de povestea mea si de faptul ca una din pildele mele preferate a luat forma in viata pe care o duc. Pilda cu broscuta surda de toti in jurul sau ii spuneau ca nu va reusi. Am dat si peste pagina in care m-am desenat in verde sus mai sus pe muntele vietii mele mai sus. Ei bine sunt mai vie ca oricand si tot pe drumul libertatii interioare. Libertatea asa cum o vad eu este legata de iubire. Sa poti sa simti iubirea in orice experienta prin care treci.

De scriam candva ca-s totul si nimic as adauga ce am trait de ceva vreme . Sunt si cumva dincolo de totul si nimic. Acel dincolo nu il pot explica , scrie sau rationa si nici nu am sa o fac caci e dincolo de mine…

Iar iubirea? Iubirea te copleseste uneori in interiorul tau ca un bulgare de lumina ce-ti inunda pieptul si se revarsa in jur iar atunci stii ca omul , fiecare in parte o data simtind liber iubirea, poate trai orice, oricum , oriunde si incepe sa inteleaga minunea vietii, gustul fericirii dansul libertatii iar la final va fi zambet si multumirea a ceea ce s-a lasat in urma … O viata minunata asa cum si-a bucurat drumul, omul frumos si bun care a ajuns sa fie ce a fost dintotdeauna, dinainte de a stii!

Oare furnicile stiu ca sunt privite atunci cand ne uitam la ele la distanta? Oare noi si ale noastre fapte or fi vazute mai de sus? Cu blandete si cu Iubire cred ca suntem lasati in Pace si sa alegem in orice moment..

Curaj in schimbare caci merita fiecare clipa !

Nuanta prunei

2011-09-29T18:22:00.007+03:00

Poate ca orice om intelege mai intai prin propriile sale perceptii, crezuri asimilitate din informatiile acumulate anterior, din informatiile de care dispune la momentul prezent. Din preconceptii..Poate ca asa se intampla.. Viata ce ia nastere cu rasaritul si apune apoi cu soarele .Poate ca insemnatatea unei intregi vieti numarate in ani se petrece intr-o zi, in fiecare zi cat suntem om. Poate ca de aceea constienta a ceea ce traim duce la recunostinta minunii ca suntem.

Poate ca vocea interioara este auzita in decizii dar in majoritatea timpului intre oameni, tot prin acea sita, benefica pentru procesul de crestere, ce inca mai are nevoie a fi curatata in continuare . Poate ca decizia se manifesta asa cum am ales sa o auzim iar alegerea aceea a avut sens la momentul respectiv insa viata e si mai simpla si luminoasa in muzica sa si cateodata ne-o complicam din nimicuri..
Toti ne numim om si avem darul vietii. Viata, nici pe departe numita pedeapsa ci Dar. Un dar trait pe trepte de aur cu margini de-argint pentru fiecare, ce lumineaza odata cu pasul credintele, convingerile noastre, experientele anterioare chiar, lasand ca iubirea sa ne ilumineze sufletul, trupul, mintea omul din aproprierea noastra. Aproapele necunoscut dupa nume ce se afla si la mii de kilometri...Poate ca uneori pretindem ca Sinele, Inima, Intuitia vorbeste prin noi insa cateodata in siguranta de crez ascultam o voce diferita de Sine...Poate ca asta se intampla atunci cand cei din jur ne confera maretia, faptele bune, " becul aprins' deasupra capului uneori, faptul ca suntem diferiti sau speciali.
Oare suntem diferiti si speciali?
Da - prin insasi Creatia, fiecare in parte este special si diferit, arta in Sine suntem.
Nu - unul fata de celalalt . Eu asa cred dar poate gresesc.
Cum ar suna o intrebarea fata de mine experentialistul cu toate sensurile pe care le dau privindu-ma la 45 de grade ori in unghi de privire directa?
Sa ma asez o clipa caci simt si sa ma intreb:
Acum eu omul mi-as putea recunoaste ca nu prea se poate descifra viata? Experienta? O intrebare nebuna sau 'ne buna' pentru ..Pentru cine? Pentru ce? Ori intelectualizam experienta si-i dam sens bineinteles ori se traieste din plin si atunci am trai cu totul dand de pe afara viata ce se petrece in noi poate chiar curgand pe obraji fiind in contact cu adevarata intelegere, adevaratul Sine, Inima...Divinitate.. Si atunci cum??
Fii pe pace, lipsit de vinovatie drag om fara a gandi ca se putea mai bine sau mai rau ori ca vei putea mai bine cu fiecare zi..Totul , toate experientele au SENS. Sensul din interiorul sensului ca si Divinitatea din noi ...Tot vorbim de sens prin vietile noastre..
Am auzit o fraza spusa de o persoana. M-a durut in capul pieptului. M-a durut amintindu-mi de informatiile uneori utile, sugestii de prin jur ce conduc la responsabilitatea propriilor actiuni cum ca energia cuvant fapta , gand poate fi sageata ce lasa urme..Sa recunosc faptul ca in acel moment ma gandeam ca durerea vine din exteriorul meu si ii pasam responsabilitatea crezand subconstient ca eu sunt buna iar personajul e mai putin bunm conform sugestiei, ce a intarit un crez mai vechi? Imi cer iertare! Apoi inteleg ca e nevoie de timp atunci si face parte din poteca.. Poate ca ajungem sa realizam ca ceea ce simtim ne apartine numai si numai noua... Poate ca pentru aceste realizari este timpul de singuratate, orele de liniste si ascultare..Poate cu masura ...( cred si in clipele autentice in care oamenii au trairi similare in interiorul lor, cand il simt pe celalalt si la distanta insa este o cu totul alta poveste ).
Mi s-a povestit o pilda. Prima data am spus o cunosc. Bine ca am ascultat-o! Mi-a fost povestita altfel, am auzit-o altfel ...Este vorba de Isus cand mergea in multime intreband la un moment dat de cine a fost atins. In jurul lui atingerile fiind prea multe pentru a se intelege sensul intrebarii sale.. Era o femeie bolnava ce se vindecase in acel moment. Nu ii spune ca a simtit cum i s-a preluat energia, nu ii spune ca nu avea voie sa il atinga ci spune ca femeia in credinta ei s-a vindecat..El simtind credinta dinauntrul sau si credinta dinauntrul femeii, Lumina din Inima sa ....Poate ca toate au sens la timpul lor iar timpul cum a curs el mai departe ca un rau si nu ca un lac statut, iar aici timpul are sens si indeamna ca ar fi clipa sa se afle interior un gust mai aproape de adevar de la Sursa Iubirii din om . Poate ca supravietuirea se topeste in traire..
Poate ca nu se intampla peste noapte si poate ca intr- Adevar omul cat traieste invata.

Un doctor, ce aduce stiinta si spiritul la un loc, explica metaforic faptul ca nu are cum sa prospere corpul, sa se insanatoseasca, sa creasca pe timp de asediu , atunci cand se apara, atunci cand se protejeaza, cand crede in atac si protectie. Cetatea prospera si functioneaza , creste, pe timp de pace...Asa si cu fiinta noastra pentru ca nu suntem doar corp. De-i pace, sunt mai clare lucrurile pentru evolutia sa. Insa pe timp de pace nasul tot curge pe timp de toamna si vanataia tot apare cand aluneci pe gheata pe timp de iarna poate insotite de grimasa lui " para masii de treaba!!! " ...E normalitate cu de toate... . Nu te mai aperi caci stii ca esti doar un drumet prin cetate la fel ca toti cei diferiti din jurul tau., in maretul univers. 'Extraterestrii, vrajitorii, iluminati si magi' ..... no, cu Lumina sa existe, cu respect pentru forma de viata ce sunt si cu Iubire fata de Creatie....
Nu te mai aperi insa nici nu pui sau lasi degetele la tocul usii in timp ce aceasta se inchide .

Ma uitam pe geam iar prunele stralucesc in bataia soarelui. Ma duc sa mananc o pruna insa nu inainte sa o spal...Sa o spal zic acum? Pai ma protejez doar nu sar asa din pat zburdand la pruna de pe creanga, acum ca simt sa o degust din plin. Doar vreau sa traiesc ( sau supravietuiesc ?) in deplina responsabilitate....
Pe care sens apuc? Ei, ei tu omule... Pruna spalata sau nespalata ? Si cum alegi acum? Crezul sau simtirea? Sunt diferente intre ele? Asa cum ti-e crezul de-i spui ca-i simtire? Caci de ar fi simtire ar fi si crezul?
Oare din ce mi se va naste alegerea? Caci asa e in viata ..Alegem primul instinct invaluit in zona de confort sau securitate? S-ar putea sa fie exact cresterea si experienta ce urmeaza , de care ai nevoie, insa de multe ori te pui la adapost prin iluzia primului instinct tocmai pentru ca ai avea posibilitatea sa cresti...O ce complicat e uneori asa-i?Pana se face lumina si de fapt era asa de simplu...
Cresterea nu presupune ambrozie ca zeii, cresterea presupune viata aici si acum ca omul...cu de toate. Nu stiu ce inseamna a fi zeu insa ma bucur ca sunt om si-mi place viata mea de om.
Ia sa inteleg..astazi de ce anume ma pun la adapost?
O zi cu gust dulce acrisor pentru mine!
O zi cu gust de viata, asa cum vrei sa o percepi acum, pentru tine!

O comedie cu directie

Tehnica Maya si mingea roz

2011-09-28T03:46:00.003+03:00

Ma gandeam la mersul Taoist ca un ritual, in cerc, formadu-se dupa principiul yin si yang sau mersul Bagua cum l-am auzit pentru prima data. O bucata de filosofie taoista si déjà se formase in imaginatia mea, o mandala pe panza de vid sau energie primordiala, un dans al lui yin cu yang intr-o armonie perfecta, adaugand apa, lemnul, metalul si focul intr-o altfel de treime, cerul, omul si pamantul cu cele patru anotimpuri din noi , primavara, vara, toamna, iarna..in cele 8 directii ale busolei. Ma gandeam cum de m-a cucerit tai chi-ul si domnul profesor cu par alb, chip de barbat tanar,corp de felina- mascul si varsta ce numara intelepciunea din ani! Pedant, cu o eleganta a pacii in blandetea privirii fara discurs seducator sau hypnotic, fara sa vanda spiritualitate, doar cu vorbe libere cand era cazul, cu limita inteleapta, fascina prin simplitatea lui deloc simpla dar modesta. In arta predata de el scopul nu este lupta si nici autoapararea. Uneori zambeste si te lasa sa gasesti raspunsurile singur . Mi-a admirat postura insa mi-a atras atentia cu multa pace si blandete la incheietura tensionata atunci cand imi propuneam sa fac noua miscare si mai bine.

Mai bine de ce ? Cumva este meditatie in miscare sau ego-ul in plin dans? Ma amuz eu prin gand.

Si firul ierbii creste de la Sine doar crescand ca fir de iarba. Ma gandeam la energia ce se pune in miscare cand te misti odata cu ea, fiind tu insati energia ca intr-un balet meditativ al miscarii. Ma gandeam la starea de prezenta din practica tai chi-ului, ma gandeam la reiki, , yoga, meridianele in reprezentarile samanice, rugaciune, glande endocrine ..…totul derulandu-se in rapide conexiuni prin jocu-mi neuronal..

Si vine Maya cu mingea roz. Ma uit la mingea roz lasata langa obrazul meu , ma uit la Maya si-i transmit fara cuvinte ca ‘nu acum’..Mingea este impinsa din nou spre mine. Folosesc cuvintele, spunandu-I din nou ca ‘NU acum’, dorind sa ma intorc la abordarile diverse cu care am luat contact pana in acest moment in scopul de a mai da un sens ca urma de filosofie…In plus nu aveam o stare prielnica jocului.

Maya draga ‘iluzie’ ce doreste sa se joace cu mine, cu mingea sa roz, era cat se poate de reala si cam traia momentul sau prezent in plina alunecare pe gresie . Si-a luat mingea daca eu nu am dorit sa ma joc cu ea si a plecat. Se juca din plin. Traia clipa aducandu-ma in prezent. Cum ar fi sa recunosc ca Maya m-a adus in prezent? Animalul ..pe mine omul..! Poate ca e o iluzie! Haios, ar fi pentru mine sa recunosc, cu multa bucurie si recunostinta ca m-a adus prin prezent. Ma priveste din nou si imi aminteste perseverenta si voiosia. Imi aduce mingea roz din nou si are grija sa se uite prin bretonul ei alb, cu ochii mari si negri , vorbindu-mi , fiind in contact cu mine asteptand sa spun ‘DA acum ‘. A urmat joaca , o joca constructiva si instinctiva pentru cateva minute suficiente atat pentru ea cat si pentru mine. Si am ales sa urmez situatia aparuta in viata, jucandu-ma cu Maya intr-o meditatie constienta numita aruncarea mingii roz. A produs veselie masurata de coada ei carliontata. In mine s-a instalat linistea ca in urma unei asane sau a miscarilor de tai chi ..

Tehnica Maya si mingea roz! E suficient o data sa o practici insa cand simte ea sa te invete…si poate cand mintea ti se face una cu simtul ori cu auzul, mirosul, vazul, gustul….

Maya mi-a fost maestrul si m-a insotit. Inca o tehnica! Dar cate sunt de zi cu zi , imi spun! In curand vine si tehnica spalatul gemurilor. Cum din ‘nu acum’ se va trece intr-o alta experienta cu talc.Un zambet glumet- hotarat pentru mai multi de 'da' vietii..

Oare am asimilat insemnatatea clipei? Nu ma mai grabesc in raspuns…Si viata continua cu o noua minunata zi de maine.

O zi, de acum in care mingea roz din fiecare experienta sa ne imbogateasca trairea!

Plang cu zambet si suras!

2011-09-25T03:30:00.004+03:00

Si langa focul inimii in lacrimi, blande si vii, de ploaie o singura melodie se alege pentru a fi asternuta pe corzi de chitara.. Ridic privirea curioasa..Ce ne este dat sa auzim?

Ma uit in oamenii din jurul meu. Sunt redusi la tacere si fiecare simte iubirea dragostei, as numi-o asa…

Din priviri isi spun te iubesc, 'cei unul langa altul '. Ceilalti inchid ochii si traiesc ca si cum dragostea lor ar fi langa ei. Poate ca este, ar spune cineva in curajul unui gram de nebunie din trairi.

Hei ..ce norocoasa sunt caci traiesc asemenea momente acum. Un nume se aude in chemare facandu-mi pielea sa vorbeasca si in intreg spatiul refrenul incepe sa se contureze chiar in acel moment..

Cat despre mine? Imi pun mainile pe fata, ascunzandu-ma. Nu stau mult asa.. Lacrimi curg si foia se scrie si cu apa de suflet.
In acelas timp zambesc, rad, plang apoi cu mainile arzand continui sa scriu schimband sensul de la inceputul scrierii . Am sa povestesc ziua de azi. Cant, respir si multumesc..pentru ca totul se intampla azi.

O ce vie sunt si Dumnezeule Mare cat iubesc si acum!

S-ar spune ca aceasta de mai jos este varianta originala a melodiei ascultate pentru prima oara la timp de sezatoare. Eu spun ca este una din variante. Frica ta de a canta in fata astora multi si curajul ce se naste din ea au adus profunzimea..nu doar in tine, in noi toti indraznesc a spune.Vibratia ta draga mea talentata doar cu o chitara necantata de mult si cu emotie in glas, te-a urcat pe scena inimii..Multumesc L. !

Inaintea acestui moment se intamplasera multe. Caci ziua ‘nu stiu cui’ incepuse cu o poveste si vorbe nu ale unor psihoterapeuti , terapeuti, inititiati.. ca tot am in jurul meu atatia ci ale unui simplu om . Ce mai conteaza cine este in poveste? Ce mai conteaza titlul, inceputul sau sfarsitul?

Biblioteci intregi puse la iveala, duzine de carti, teorii, retete, scoli si initieri, astrograme.. Oare contin intregul Adevar?

Si fiecare va lua ce ii va fi de folos…

=================================================================================

'........Un sens pe care il dai astazi maine poate fi schimbat draga mea. Numai Dumnezeu cunoaste intreg Adevarul iar tu acum, aici , esti un simplu om ce-l invata pe Dumnezeu. Sacrificiul pe care l-a facut Isus pentru noi toti a ramas in inima noastra ca un dar si se face inteles cand Iubesti!

Insa vezi tu copila el a reinviat si acum poate iti amintesti intrebarea ta despre Alfa si Omega la care urma sa-ti gasesti propriul raspuns. L-ai gasit? Nu te pripi sa raspunzi. Poate ai de trait si ziua de maine. Poate ca sfarsitul si inceputul nu au legatura cu ce se intampla in exteriorul nostru, te rog sa te gandesti si asa..

Dumnezeu nu desparte, numai omul o poate face, insa ai pace pe chip draga mea. Flacara iubirii autentice odata simtita nimic nu o va putea stinge iar aici este taina celor doi, femeia si barbatul sau Adam si Eva din cartea lui Rebreanu pe care din cate imi aduc aminte ti-ai propus atunci cand vei creste sa-I rescrii..Ai crescut. Te-ai gandit ca drumul si crucea pe care ai ales prin iubire sa le porti de fapt te elibereaza? Iubirea se intampla in noi toti insa binecuvantati sunt cei ce au ajuns sa-si vorbeasca iubirea doar printr-o privire. Il au pe Dumnezeu in ei sa iti amintesti asta mereu. Fapta ta il bucura pe Dumnezeu insa cand cerem cu un asemenea sacrificiu nu primim pedeapsa si nici nu vrea sa ne-o cream singuri…

E mare fericire sa iubesti liber, sa renunti sa te sacrifici. Sufletul tau stie cel mai bine unde ii este armonia. Nu toti sunt facuti sa fie calugari iar a fi calugar nu este cu nimic diferit fata de sufletul caruia ii este dat sa fie langa un altul asemenea lui. Ramai aici un timp dar nu prea mult si vei gasi raspunsul sufletului tau, Dumnezeu iti va raspunde negresit insa asculta cu inima. Am eu banuiala ca ai stiut cu inima unde iti este locul insa cum mai invatam altfel ? Nici cand ne raspunde inima noi nu o credem , nu-i asa? Ei lasa ca le desface Dumnezeu mai bine decat am face-o noi vreodata iar tu te-ai nascut cu incredere. Dumnezeu nu bate cuie dar lasa, ai sa vezi tu ce o sa te invete El. Poate ca nici nu te astepti si nici nu intelegi chiar acum si bine faci ca mai ai...

Cat despre multele cai spirituale existente, aparute, asa este Adevarul este in toate insa vad pe zi ce trece cum oamenii isi pierd indentitatea si traiesc interpretarile si definitiile tuturor celor care isi folosesc puterea in crezul impus. Blesteme sau energii care afecteaza ? Uite ce a vazut intreaga viata un batran care il invata pe Dumnezeu in acelas timp cu tine:

Numai Dumnezeu ingaduie ce ni se intampla si judecam prea repede motivul din exteriorul nostru. Aici sunt lectiile din scoala Domnului iar lectiile acestea sunt diferite de la om la om dar invatam din aceeasi cartea ,cartea Inimii , a Iubirii si nu este suficienta o citire a sa. Trairea cartii pe propriul drum rescrie Adevarul cel dintai . Ca om Adevarul nu-l vei cunoaste sau il vei gandi caci nu esti in locul lui Dumnezeu, si totusi il ai pe Dumnezeu in tine.

Il vei interpreta, rastalmaci si vei ajunge a-ti spune ca tot ceea ce ai crezut din spusele altora nu a fost Adevarul , a fost o mica insemnatate insa ce te indeamna sa te cauti pe tine si sa ai curaj sa-ti traiesti poteca cu toate ce sunt pe ea. Incercarile pline de insamnatate te vor opri, te vor face sa abandonezi , vor crea himere. Da , traieste-le. Alege conform lor uneori . Eu nu am teama pentru tine. Dumnezeu iti este in inima si iti va raspunde si te va aduce inapoi spre ce ti s-a harazit. Minuni ti s-au harazit in viata si ai stiut dar nu ti-ai ascultat inima cand a venit vorba de tine acum…Inima nu te-a durut din pricina altcuiva ci pentru ca nu ai ascultat-o. .

Hai copila ca vorba multa nu aduce nimic bun. Inchide ochii, impreuneaza mainile respira-l pe Dumnezeu si ai incredere caci nebanuite sunt caile Domnului …Sa faci bine cand te intorci, atata vreau sa stii de la mine, restul vine de la Dumnezeu si o sa vina bine..

Tu esti un ingeras ca iar te iau de falci . Si ingerasii mai inteleg dandoaselea lectiile dapai ' astia batrani ca mine? '
...din povestea unui anonim ....

Au fost cuvinte tesute altfel decat am putut eu sa redau in totalitate. Pricep ca in simplitatea cuvintelor acelea s-a transmis mai mult decat a inteles anonimul. Ei... sunt asemenea anonimului, nu-i bai!
Un pic de nebunie si intelegi ca nu esti deloc nebun. Hai, curaj! Indulcita cu smerenie si poate scortisoara cu miere?

Sa plangi si sa razi fara sa ai habar de nimic si totusi sa stii...

De nu se intelege nimic? Cred ca este poteca ce indeamna la o ceasca de ceai si aroma sa..

Ce plante sunt prin jur?

Inchide ochii. Simte!Gustul... Atingerea aromei din jurul tau..

Auzi in inima ta soapte de lumina? Sunt sigura ca da. La momentul potrivit de nepotrivit. Ceasul de taina ...

Si este 03.30...Somnul ma ia in brate...

Patura de stele minunate, zambet si acum vise va doresc...

Din roua adevarului

2011-09-09T18:22:00.003+03:00

"- Iubirea adevarata e intotdeauna libera?

- Da, iubirea adevarata afirma libertatea celuilalt. Nu incearca sa-l stapaneasca. Aici se greseste cel mai mult in relatii, cand unul incearca sa-l transforme pe celalalt, sa-l ajusteze dupa gustul propriu. Cand iubesti, trebuie sa iesi din tine in sensul de a incerca sa-l traiesti pe celalalt, sa-l intelegi pe celalalt, sa vezi lumea prin ochii lui. Daca ii calci libertatea, apare instinctul de aparare. Si se va inchide in el. Se va feri de tine, se va simti agresat. Intr-o relatie trebuie sa existe un balans intre apropiere si distanta. Trebuie sa-i pastrezi celuilalt taina, sa n-o spulberi. Sa nu incerci sa cotrobai in toate cotloanele sufletului lui, sa nu intri cu excavatorul peste flori. Tupeul, indrazneala distrug misterul celuilalt. Exercitiul acesta al iesirii din noi insine uneori e dureros, inseamna sa parasesti o pozitie sigura, sa iesi din confortul felului tau de a fi, adoptand felul celuilalt de a fi. Dar numai asa te poti largi, te poti imbogati si poti transforma iubirea in cale de cunoastere. Daca ramai in tine insuti, esti foarte sarac. Ba, mai mult, te trezesti ca toti iti intorc spatele. Te trezesti singur. "Parintele Pantelimon

“Da, eu am hotarat, de asemenea, ca taina legaturilor reciproce ramane pentru mine nerezolvata pana la sfarsitul zilelor mele, sfarsit care deja este aproape. Mi s-a intarit convingerea ca noi toti, oamenii, suntem orbi intr-o oarecare masura. Vedem doar oarecare particica din viata lumii si facem deductii avand doar aceasta vedere partiala.
Aceasta vedere individuala, partiala, il stapaneste pe om atat de puternic, incat nu mai poate judeca decat dupa modul in care intelege sau vede lucrurile. Ca urmare a acestei orbiri firesti, noi toti, fara exceptie, nu intelegem cand ranim pe altii, cand le ruinam viata, cand ii judecam dupa bunul nostru plac. Noi stim ca la baza constiintei noastre personale sta dorinta de bine, cautarea desavarsirii si, in virtutea increderii in dreptatea cautarii noastre, suntem inclinati sa ne indreptatim pe noi insine. Si aceasta este suferinta noastra comuna. De aici rezulta conflictele nerezolvate din intreaga lume deoarece fiecare se indreptateste pe sine insusi, respingand dreptatea celui ce sta impotriva lui.
Iti scriu aceste lucruri nu pentru a-ti aduce vreo acuzatie. Eu nu stiu cine a fost primul care, printr-o miscare vazuta sau nevazuta a inimii a pricinuit ranirea unui alt suflet. Stiu doar ca lumea se poate mantui doar asa: Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri.
Aceasta putere de a ierta ranile provocate noua vine de la Duhul Sfant. Ea a fost fireasca omului pana la cadere, dar acum ea este un dar mai presus de fire. Noi nu putem ierta cu toata taria durerea traita de noi.
Eu deja ti-am scris, se pare, ca tare demult am inceput sa reevaluez tot ce-mi apartine nu ca propria mea drama sau tragedie, ci ca pe o descoperire a ceea ce se intampla in oceanul omenirii, in netarmurirea vietii cosmice, care trece prin mine precum marea printr-o oarecare stramtoare. Aceasta stramtoare nu este insasi marea, dar apa din ea este aceeasi. Aceasta este calea aprofundarii cuvintelor lui Hristos: Si precum voiti sa va faca oamenii, faceti-le si voi asemenea. Aceasta este scoala noastra, aceasta este calea catre cunoasterea vietii universului, calea spre insusirea invataturii lui Hristos, ramasa pana acum neinteleasa si mutilata de patimile noastre, de orbirea noastra.”( Parintele Sofronie Saharov)

Si pentru ca eu inca invat sa fiu om…
Ma rog, ca in clipa in care eu cred ca stiu mai mult sau mai bine decat cel de langa mine, sa ma opresc si sa cer iertare, in gand sau prin cuvant, din inima simtind. Ma rog, de simt sa vorbesc, sa am intelepciunea sa o fac de dragul meu si al celui de langa mine, de dragul impartasirii a ceea ce s-a nascut in mine in acel moment fara a crede ca eu sunt pe o alta treapta decat omul. Ma rog sa ascult intotdeauna cu blandete oricat de grele ar fi cuvintele ce vin. Ma rog ca blandetea sa fie in cuvintele mele oricat de astupate ar fi urechile din fata mea. Si eu mi-am astupat urechile. Si eu sunt om. Blandetea vine din cer si poate mangaia urechile sufletului, insa nu atunci cand ma astept ci atunci cand omul acela ramane in singurate intelegand taina. O taina ce-l aduce sa rosteasca apoi din suflet iertarea , recunostinta, smerenia, iesind apoi din singuratate, traind iubirea aproapelui, a omului.Si tot asa…precum alfa si omega la diferite varste.
Ma rog sa simt cand tacerea vrea sa vorbeasca din suflul inimii.
Ma rog sa pricep in simtire ca mai presus decat mine, omul, se afla Adevarul iar eu nu il cunosc dar mi-e dat sa-l traiesc prin toti si toate atat cat il voi putea intelege.
Ma rog sa respect adevarul si experienta fiecaruia.
Scriu insa nu aceste cuvinte vorbesc. Caci fapte nu vorbe. Lumina si inspiratia din acestea caci nu eu si al meu nume.
Ma rog tie omul de citesti acum, sa iti amintesti ca in aceasta clipa cineva necunoscut noua se roaga pentru noi.. Ii multumesc in felul meu si inima-mi zambeste catre acel suflet.
Am inteles ca se roga in felul sau, printr-un cuvant,o mantra, prin liniste, prin fapta, prin pura existenta a sa, prin tot ceea ce simte si traieste, prin rugaciunea uneori atat de diferita…
Un zambet si lumina, recunostinta si curaj.

Bucati din zi, realizari si o alegere.

2011-08-31T20:27:00.000+03:00

In haine de voluntar ma asez, privind langa fereastra. Cand nu te astepti, prin multe forme Iubirea iti sare in brate cand nu esti pregatit, nici macar acum, pentru o altfel de simtire.

Printre ganduri si pilule denumite ‘detasare emotionala’ in pauza-mi de cugetare, fug ramanand in acelas loc pe care ma aflam. E prea mult pentru acum, ma gandesc, intorcandu-mi privirea. Insa ca de obicei nu sunt lasata sa fug prea mult timp.

Doua maini fierbinti de sinceritate s-au aruncat de gatul meu aducandu-ma inapoi pentru a trai acel moment cu tot ceea ce simteam. Glasul inimii din pieptul sau ma fixa in prezentul moment pe banca lipita de perete, lipsita de posibilitatea de a face macar o singura miscare pentru a ma putea pregati. Pragatita de ce anume? De a ma exprima asa cum eram in acel moment? Am simtit cum intregi incaperi interioare mi-au fost deschise , luminandu-le existenta. Fara masti era micutul si cu privirea unui cer asa de senin ce-ti transmitea prezenta pentru a pricepe faptul ca toate sunt atunci si acolo minunate si perfecte in acea traire impartasita a intreagii vieti ce se intampla intr-o clipa.

Lacrimile se conturau de la Sine iar eu nu puteam sa ma misc pentru a le ascunde, imi dau seama abia in acest moment. Cateodata le-am sters, cateodata nu le-am lasat sa curga in vazul tuturor. Lacrimile de tot felul ce exista cand traim adevarul. La fel ca si cu surasul…

Se bucura la pieptul meu razand, traindu-si experienta, oprind parca timpul in loc. Atingerea sa inefabila se simtea in interiorul sufletului meu fiind déjà acolo inainte ca eu sa pot avea timpul de a rationa.M-a trezit la a fi eu insami, intr-un ceas fara de timp insa suficient pentru a ma aseza in genunchi in fata Inimii. S-a desprins apoi indreptandu-si pasii spre lumea interioara lasand in urma sa de maret si autentic voluntar al Iubirii , un adevar divin pentru eternitate.

Iubirea, profunzimea, autenticitatea clipei nu le pot gasi atunci cand le caut. Dar vin cand nu ma astept in forme nebanuite de farmec al vietii.

Exista in orice clipa din mine si din sufletul din fata mea. Nu le-as cataloga ca resurse proprii.

Nu ne apartin si totusi exista in tot si-n toate…

Si merg lasandu-mi pasii sa ma poarte. Intru in curtea unei biserici si ma asez la radacina unui copac. E umbra si prin forfota orasului linistea incepe sa fie si ea auzita. Nu stiu cum anume se intampla dar ma simt recunoscatoare ca mi-e dat sa o traiesc amintindu-mi si de timpurile in care nu ii cunosteam existenta, negand ce nu puteam pricepe...deloc intamplator draga om.

Am simtit sa vorbesc cu Dumnezeu asa cum il numesc eu uneori. I-am spus ce simt i-am spus ce mai aveam pe suflet. Chiar punandu-i intrebari incruntate , neintelegand de ce ..spunandu-I intr-un final ca este o zi in care am nevoie de un raspuns direct chiar scris in fata ochilor in asa fel incat sa nu incapa urma de indoiala…

Telefonul a sunat , convorbirea a durat ceva timp in bucuria reintalnirii unui glas drag mie ce m-a insotit o perioada din viata. Acea perioada m-a facut sa cer ca eu sa ajung sa fac din munca mea o libertate cu folos celor din jur si mie. Speram sa simt in plin miez de amiaza soarele ce ma incanta in privire printre frunze si ramuri. Speram sa ma asez la umbra un copac si sa citesc viata ce se intampla prin mine si prin jurul meu citind si paginile scrise ale altor oameni ce isi impartasesc experientele facandu-mi singura programul dupa propria simtire. Convorbirea a dus la realizarea faptului ca dupa 3 ani traiesc ceea ce am asternut pe un proiect uitat pe o foaie simpla si alba. Rad pentru ca intr-adevar atat de nebanuite ii sunt caile ..

Am ras in continuare continuand sa-l intreb in gand.

Draga Doamne , dar daca tu ai scrie ca un om ce anume ai vrea sa citesc din experienta ta?

O vrabie incepe sa vorbeasca in limba ei . Imi atrage atentia si zboara pe umarul unei statui. Se roteste, ciugulind din bucata de paine. Imaginea ei, umarul si chipul acelei statui par a fi vazute printr-un oblon de ramuri de copac prin raze de soare ce ii inunda fruntea. Ma aduc cu gandul la aparatul de fotografiat ce l-am uitat intr-un sertar de prea mult timp. In spatele oblonului incepe sa se contureze o imagine de reclama ce cuprindea o fraza. Citesc intr-o deplina sincronicitate cu sunetul slujbei din biserica ce tocmai se facea auzit. Trupul mi-a vibrat si surasul s-a transformat in ras.

Ce scria?

“ Pastreaza-ti sperantele vii”

Mi-am deschis caietul si mi-am asternut acum si alte sperante ce urmeaza sa creasca minunat daca tot au prins viata.

L-am intitulat jurnalul pentru stranepoti in traiul lui ‘totul e posibil’.

Una dintre sperante am sa vi-o impartasesc.

La 90 de ani am sa dansez tanara-n miscare traind cantarea trupului vie in sperante si cu tot ‘caietul’ implinit in armonie atat cu mine cat si cu cei din jurul meu.

Cat despre cantarea trupului , va fi o melodie interioara , ce se aude peste tot, dintr-un timp fara de timp ce curgea intr-un

ritm 'nebun'. ..in deplina-i lege a Iubirii.

Am venit spre casa cu proiectele in caiet. Vise prea marete intr-un timp asa de scurt intr-o lume felurita..

Insa cum mereu mi s-a intamplat, toate s-au infaptuit numai ca la timpul acela potrivit. Ei si cand te gandesti ca sunt om la fel ca tine si pe toate le putem infaptui prin crez si prin putina pulbere de stele ce-ai mai zice? De ce te-ai mai opri?

Am fost intampinata de fapta unui om .

Mi-a spus ca vrea ca eu sa fiu fapta lui buna. M-am asezat putin ca sa pot sa ascult mai bine caci nu intelegeam. M-a intrebat de ce anume am nevoie in acest moment pentru ca vrea sa ma ajute fara a-mi cere nimic ajutandu-ma chiar sa plec spre o alta experienta..

Ma intrebam ce este cu ziua de o traiesc. Toate curgeau mai clar ca niciodata. Un om ce mi-a blamat un timp comportamentul dorind sa imi arate ca faptele bune sunt mai degraba acte de prostie imi spune schimbat la fata ca vrea ca eu sa ii fiu lui fapta buna rugandu-ma sa tac fara sa mai pun prea multe intrebari. Mi-a spus ca s-ar bucura sa imi vada visele realizate si sa merg pe ceea ce am simtit sa fac. Am stiut mereu ca si el va putea candva sa isi exprime lumina din interiorul sau insa nicidecum nu ma asteptam sa se intampla acum in acesti ani.

Poti ajunge sa fii fapta buna a omului de la care nici nu te astepti, invatand sa primesti, oferind mai departe. Imi doresc sa nu ii fiu singura fapta buna sa fiu doar inceputul. Imi doresc sa ajung sa-i invat in continuare din fapte si sa le strang mana intr-o buna zi , acelor 'fapte' vii, spunandu-le asa:

"Voi stiti si eu sunt una dintre faptele sale bune si datorita acelei alegeri aripile mele s-au deschis si mai mult. Datorita lui, datorita unui om ce renuntase la increderea in oameni si la fapte bune, trezindu-se intr-o buna zi la a da si nicidecum a cere."

De vei citi vreodata sau nu eu las scrisa recunostinta mea pentru trezirea si exemplul tau ce m-au inspirat si m-au condus spre inainte. Ale tale fapte neconditionate au infaptuit minuni.

Le vei trai si tu fiind responsabil de ele.

M-am pus in pat si ma intrebam in continuare daca ziua s-a sfarsit in experiente. Am multumit dar inca nu a fost clipa de somn. Telefonul suna din nou ma gandesc zambind ca in ritm de ‘ da’ voi accepta invitatia la film. O invitatie ce m-a adus mai aproape de dorul pe care il simt. Un film ce m-a facut sa rad. Sa rad de mine si de el si de ce ne-a fost dat sa traim prin propriile alegeri.

Seara si-a urmat cursul si a venit si intrebarea: ce anume imi doresc sa fac in acel moment. Am plutit intreaga zi curgand cu experientele insa acum vroiam sa ma opresc. Evitam raspunsul.

Intrebarea s-a facut din nou auzita. Ce iti doresti sa faci acum Monica? Cateodata chiar daca ne bucuram de experienta traita in acel moment se intampla totusi sa simtim si o alta chemare. Cred ca sinceritatea este a spune ce simti fara sa te chinui sa traiesti prezentul.

Am raspuns ca vreau in bratele celui iubit fara zi de ieri si fara zi de maine. Vreau sa il iubesc si sa ma iubeasca in atingeri si in cuvintele inimii. Am mai spus ca il vreau vindecat si fericit .Nici aceasta constientizare nu a fost dezvaluita intamplator.

Cat de mult il doresti vindecat si fericit? Ce ai da pentru a -l stii vindecat si fericit?

Nu te grabi in raspuns. Poate ca ai spune totul. Totul este forma cea mai usoara de plata si sufletul tau cunoaste acest lucru. Spui ca iubesti? Gandeste-te la ceva ce ar desprinde egoismul de iubire.

Ce ai spune daca esti convins ca tot ceea ce ceri se implineste cu o singura si minunata lege, aceea in care tu oferi ceva de prêt egal dorintei tale pentru ca acea schimbare sa se produca…

Raspunde-ti in sinea ta. L-ai oferi chiar pe acel om? Cu toata iubirea pe care acum o cunosti in sufletul tau , spune-mi l-ai promite chiar pe el? Ca si cum drumurile s-ar desparti pentru totdeauna in promisiunea sanatatii si fericirii sale. Spune-mi i-ai cere vindecarea si in acest fel? Chiar simti iubire sau doresti a fi acolo, langa tine?

Stii ca acest ‘cere si ti se va da’ are acum o putere imensa si mai stii ca e bine sa ai grija ce-ti doresti pentru ca acum se intampla.

Oare ti-ai promite copilul? Sotul, familia? Un prieten drag? Oare ti-ai da toate posibilele trairi minunate alaturi de acel suflet a carei vindecare o doresti pentru ca spui ca simti Iubirea?

Stim in mod constient ca nu ne apartin insa aseaza-te putin , inchide ochii si imagineaza-ti ca de acum el nu va mai exista in viata ta vreodata. Ce simti? Cum reactionezi? Cate alte promisiuni ai aduce pentru vindecarea sa si fericirea sa insa numai pe aceasta nu ai avea curajul sa o rostesti? Cum e iubirea? Vrei acel suflet langa tine sau vrei acel suflet fericit? Vei rosti aceasta rugaciune in fata divinitatii ? De ajungi sa o rostesti lasa doar Divinitatea sa stie ce ai ales. De inca nu poti, intreaba-te unde s-au nascut cele doua cuvinte.

Te rog iarta-mi intrebarile. Dar am simtit sa fie aduse la lumina pentru mine , omul, ca sa ma cunosc si intr-un final sa fac o alegere.

In cele doua cuvinte soarele ne mangaie in fiecare zi iar luna ne acopera in fiecare noapte.
In cele doua cuvinte omului i se intampla devenirea.

In voia Divinitatii , sa ne spunem te iubesc, in vorbele inimii draga om.

A fi trandafir japonez

2011-08-23T12:56:00.000+03:00

http://www.youtube.com/watch?v=v-xedZAX0hU&feature=related

Un ghiveci din care se observa o tulpina puternica si dreapta inconjurata de o coroana de frunze verzi, bogata in forma sa nedefinita. Fara frunzele ce merg spre inaltare ar fi o forma perfecta de sfera dar nu-i.

A fost numit trandafirul japonez. Se scalda in razele de soare prin toata frumusetea. Ma bucuram ca a aparut pe palierul scarii.

Intr-o zi ne intalnim din nou. Acum vedeam o coroana plecata cu frunzele stranse si planse. M-am uitat la pamant. Am mers in casa, am umplut o sticla cu apa si am revenit la el.

In timp ce-l udam i-am aflat o parte din poveste. O usa s-a deschis :

“Nu l-am mai udat, nu a facut flori in toti anii astia si imi ocupa si spatiu. L-am pus pe scara ca sa nu-l arunc”.

Trandafirul nu judeca. Eu, omul, incercat de ce-i bine, ce-i rau, judecam.

Mi-am cerut iertare in gand continuand sa-l ud. Ma gandeam ca este un trandafir japonez ce nu va face niciodata flori. Totusi din prima zi in care i-am vazut verdeata in forma imperfecta, frumusetea ce o transmitea mi-a conturat un zambet interior simtind cred...Iubirea. Ma astept ca un trandafir sa ma bucure cu flori, imi plac florile insa si trandafirul japonez imi placea. Imi placea asa cum era el.

Fara flori si si chiar in plin moment de slabiciune afisata.

M-am intrebat daca sa-l ud sau nu, daca ar vrea sa fie udat sau nu, daca ar fi cazul sa las ciclul naturii sa il conduca spre o alta forma in transformare. Ma intrebam daca vreau sa imi asum rolul de salvator al trandafirului japonez, dejà punandu-ma pe o pozitie de superioritate. Lista de intrebari continua..

Din stiinta raspunsurile imi erau date. Din simtire traiam un indemn diferit. Indemnul era sa traiesc acea experienta.

'Ce beneficiu imi aduce faptul ca ud acel trandafir', am fost intrebata. 'Apa se consuma' mi se spunea si 'nici macar nu era al meu'.

Am tacut, rumegand intrebarea dandu-mi seama ca raspunsul meu nu mi-ar fi fost inteles. Un raspuns pe care nici eu nu il inteleg pe deplin, traducandu-se prin : ‘asa simt ’.

Au existat zile in care uitam sa-l ud, intelegand si invatand ca uitam sa ma ingrijesc pe mine. In acele zile i-am observat tacerea si delicatetea, demnitatea si curajul de a trai ceea ce viata i-a adus prin fapta-mi iresponsabila de a nu-l uda. Cum oare sa am grija de trandafir cand inca invatam sa am grija de mine ?

Experienta te invata oricum si cresti de vrei.

Au urmat luni in care in deplina frumusete mi-l primea pe ‘buna dimineata’ raspunzandu-mi prin insusi el, trandafirul japonez.

Printre zile ii culegeam trairile din frunzele ofilite. Isi traia viata din fiecare zi cu ingalbenirea partilor din el ce mureau, traind nasterea frunzelor pline de viata in acelasi timp.

Nu era vesnic verde si nu era perfect. L-as povesti ca fiind natural. Nu facea flori, insa m-a facut sa ma intreb ce simt. Datorita lui am inceput sa zambesc doar atunci cand simteam cu adevarat. Nevoia sa de apa ma facea sa ma intreb ce nevoi am eu in acel moment. Ce frunze imi culeg azi si ce frunze se nasc azi?

Am inceput sa imi las frunzele galbene la vedere printre altele…E nevoie de curaj, invatam eu de la trandafir , sa iti arati frunzele ofilite si sa ramai tu, chiar daca modul tau de a fi nu reprezinta flori in viziunea altora…

Am citit despre indemnul de a fi oameni. Ei bine atunci m-am hotarat ca mai intai am de invatat a fi un trandafir japonez.

Curajul acesta de a fi, duce si la neacceptare din partea multora si la acceptare din partea catorva. Importanta este acceptarea trandafirului cu sine insusi.

Am inteles ca linistea sufleteasca vine atunci cand esti asa cum esti indiferent de ceea ce auzi in jurul tau.

Am inteles ca eu pot arata orice anotimp din mine si s-ar putea cand eu traiesc toamna cel de langa mine sa traiasca primavara si este de inteles ca imi va cauta inflorirea si zambetele multe. S-ar putea sa pot sa i le ofer s-ar putea sa nu. Depinde ce anume traiesc in mine iar intelegerea celuilalt poate sa vina sau poate sa nu vina, depinde ce anume traieste in interiorul sau. De m-as preface ca traiesc o primavara nu as mai fi eu. De mi-ar cere sa schimb anotimpul din mine ar inceta sa ma iubeasca pe mine si ar cere doar un anotimp cumva fugind inconstient de insasi viata cu cele toate. Fugind de iubire…

Dar suntem oameni si nicidecum trandafir japonez…

Inteleg ca nici omul ce-mi cere altceva decat pot fi nu are cum sa intruneasca perfectiunea. Spun ca nu exista perfectiunea insa am fost puternic invatata cu acest concept…Omul este minunat la fel ca si trandafirul japonez si cand inteleg prin simturi toate acestea , anotimpurile pentru o clipa dispar si se naste iubirea. Iubirea ce pare a fi intotdeauna aici si acum…oricum.

Si anotimpurile au sens in Iubire.

Venise toamna prin mine. Am coborat scarile si cu o privire trista uitand sa il si salut pe trandafir am fost trezita de intelegerea salutului sau…

Am zarit un boboc roz-violet ce a redus complexitatea vietii la simplul fapt ca eu omul chiar nu stiu nimic.

Cum era posibil ca ani de-a randul sa se demonstreze ca nu exista flori prin trandafir, iar acum intr-o zi in care nu ma asteptam la nimic, din nou apare indemnul ca totul este posibil.

Chiar si in cartile de specialitate e conturat un diagnostic si regula ce ne indeamna a pune acest trandafir intr-un tipar. Si cartile isi au rostul lor ca si educatia pe treptele unei scari de bloc ce te conduce catre trandafirul japonez apoi mai departe…

Traiam toamna, spuneam mai sus. Fara sa-mi ceara m-am inseninat observandu-i miracolul si frumusetea tacuta . A trait tot timpul ca fiind un trandafir japonez si l-am crezut tot timpul unul fara flori dar minunat.

A inceput sa fie udat si de vecini apoi, bucurandu-ma sa-i aud cum au inteles ce ne-a invatat atat pe mine cat si pe ei. Puteam sa nu-l ud, economisindu-mi timpul, energia canalizand-o spre ce consideram ca este important pentru mine in acel moment. Minute de meditatie pareau ca sunt folosite catre altceva decat mine.

Cat despre apa? Apa nu-mi apartine. Cat despre energia consumata? Nu-i nici-un consum. Rezervorul finit este doar atunci cand cred ca pierd energie iar energia curge peste tot oricum, prin toate si prin toti, in anotimpuri si etape.

Cat despre nevoia trandafirului de a fi udat de mine? Am fost udata la randul meu cu o apa sub o alta forma….

Cat despre a fi trandafirul meu? El este si nu este al meu. Cum si eu sunt si nu sunt a sa. Nu eu i-am dat viata eu doar am folosit apa ce exista, ce ma sustine la randul meu..

Cate carti a citit trandafirul japonez ca sa fie? Ce varsta are? Nu stiu. Ce experienta de viata? Nici atat nu stiu. Cat va mai fi? Daca va mai face flori? Habar nu am!

Inteleg ca nu-mi mai sunt de folos aceste informatii si nici nu mi-au fost vreodata. Inteleg sensul trandafirului in viata mea de om raportat si la relatiile cu cei din jurul meu.

Inteleg ca am invatat de la un trandafir japonez.

Inteleg ca nu stiu totul. Inteleg ca atunci cand spun ca stiu defapt nu stiu nimic.

Inteleg ca ceea ce simt ma formeaza cu adevarat asa cum nu o poate face o scoala de formare.

Inteleg ca a fi spiritual nu este decat o alta masca a lui 'cum ar trebui sa fim' din perspectiva celorlati si departe de a fi eu insami cu tot ceea ce traiesc. Inteleg ca imi doresc si aleg sa cresc pentru ca inima imi cere sensul acesta. Vorbesc de inima din om. Sa ne ascultam inima si mai putin scrisul de pe etichete chiar si din pagini de blog, de carte...Inteleg ca si eu le-am dat citire chiar crezare, apoi inteleg ca inima ma indeamna in soapta in dreptatea sa . Inima e cea care cunoaste cu adevarat ce sa faci si ce doresti. Iti cunoaste binele tau. Nu cel perfect ci acela potrivit.
Ii voi da crezare inimii din ce in ce mai mult pe cat am sa pot..

Inteleg ca uneori caut perfectiunea chiar atunci cand afirm ca nu o fac, eu omul.

Inteleg ca este minunat sa traiesti cu incredere, intelegere si demnitate in continuare, bucurandu-te de experienta pe care o traiesti indiferent de natura sa. Asa cum trandafirul a fost mutat pe o alta masa doar din simplul fapt ca din alta perspectiva nu a inflorit atunci cand existau aceste asteptari.

Inteleg ca florile interioare si minunea ce reprezinti nu poate fi vazuta de toti din jurul tau si aceasta experienta prinde sens atat pentru tine cat si pentru ei la timpul potrivit.

Inteleg ca acel izvor de care se tot vorbeste ca fiind in noi nu indeamna la autosuficienta.

Inteleg ca nu eu sunt izvorul si acel tot din mine se regaseste in totul din jur si este minunat sa ajung insa in interiorul meu ca sa-i cunosc existenta si acolo.

Inteleg ca atunci cand simt sunt in contact si cu mine dar nu doar cu mine. Ce simt poate fi in multe feluri..

Inteleg ca atunci cand traiesc ce simt sunt vie si pot sau nu sa vorbesc despre viata cu ale sale anotimpuri , cu anotimpurile din mine.

Inteleg ca nu pot sa ofer o lectie cand eu insami invat sa fiu un trandafir japonez. Inteleg ca nu eu ofer aceste lectii…

Inteleg ca nu pot defini iubirea dar inteleg ca atunci cand se gandeste si se masoara nu se mai traieste.

Inteleg eu omul ca atunci cand ma bat in crezuri si inspiratii numindu-ma initiata , inteleapta , specialist…uit de simplitatea fara nume si de florile ce suntem unul pentru celalalt si cum ne udam cu apa intr-o alta forma fiind ca un trandafir japonez in curajul de a-si trai toate starile sale din prezent cumva diferite, cumva aceleasi..

Cu flori sau fara flori, cu forma definita sau diforma, cu o coroana semeata sau cazuta, cu zambet sau lacrima cu frunze verzi si uscate cu ceea ce esti , nimic mai altfel, mai mult sau mai putin. Cu inima ‘ inchisa’ sau ‘deschisa’, curaj sau frica , durere si placere, cu bec desupra capului sau intrerupator inchis, cu ziua si noaptea din tine insuti.

Traind viata.

Inteleg ca fiecare zi voi avea de invatat si de inteles. Inteleg de ce atunci i-am aflat povestea si pentru acum.

De ar vorbi l-as intreba ce este iubirea dar s-ar transforma in om asa-i?

Un om cu a sa definitie ce a limitat simtirea si s-a indepartat de ea pentru o clipa.

Nu-i bai. Iubirea, apare din senin in orice anotimp te afli, drag om ce sunt si ma bucur ca apare prin simtire.
Cu gustul dulce acrisor in ton de miere si lamaie, in aburii calzi dintr-o cescuta simt ca iubesc..

Iubirea ne va tine de mana pe drum

2011-08-14T10:46:00.000+03:00

Cum ar fi ca intr-o zi, in care nu te mai astepti si nu mai cauti, ai ridica privirea si ai trai un puternic sentiment de familiaritate fata de un necunoscut?

Cum ar fi ca intuitia sa iti sopteasca pentru o clipa ca sunteti impreuna de o viata si aveti atatea de impartasit..

Cum ar fi ca acea chimie binecunoscuta dintre un el si o ea, sa-si piarda definitia stiintei fiind inlocuita de o conexiune profunda ce transcede si spatiul si timpul, atractia fizica dizolvandu-se in creatie. O atractie a sufletelor.

Cum ar fi ca o singura privire sa te faca sa traiesti sacralitatea ce-ti aduce intelegerea ca tot ceea ce ai trait pana acum te-a pregatit. Te-a format pentru inca un moment prezent, binecuvantat, in care simti materializarea celor mai frumoase vise in uimirea lui ‘totul este posibil’. Si totusi este cu mult mai mult decat ai visat. Si totusi nu erai pregatit, nu te asteptai..

Cum ar fi sa traiesti intreg universul intr-o privire?

Cum ar fi sa intelegi atunci cand simti, cunoscutul din necunoscutul din fata ta, ca tot ceea ce ai invatat legat chiar si despre déjà vu, nu tine nici de disfunctie biologica nici de familiaritate implicita si perceptie divizata? Déjà trait ceea ce simti iar prin existenta paradoxului este o traire noua in aceasta forma.

Cum ar fi?

Se poate sa te muti de pe un taler pe altul adus in interiorul tau adanc insa mai clar ca niciodata tocmai pentru ca este timpul sa traiesti si ceea ce ti-ai dorit prin simtirea de-o viata.

Iti observi stafetele preluate, transmise din generatii, traindu-le amplificate si comasate parca in invataturile experientelor ce ar fi venit in ani, acum sosite in zile, ore chiar. Poti trai frica si ratiunea ce mascheaza controlul insotit de rezistenta de a lasa viata sa se petreaca cu incredere deplina in tot ceea ce este, indiferent de ce va urma. Ziua de maine nu ne apartine, ca nimic de altfel…

E timpul de a merge mai departe fara stafete. Doar simplu si pur condusi de iubire.

Acum nu mai alegi , te trezesti traind alegerea pentru ca totul se intampla de la Sine.

Tot ce traiesti, frica pentru inceput, chiar daca te arunca din minunea ce se intampla pt cateva ceasuri intelegi ca nici macar acum, nimic nu-I intamplator. Acum se intampla prin iubire pentru a creste amandoi. Te poti trezi intr-o clipa simtind doar curaj si vibratia la care urma sa ajungi ..

O singura clipa se transforma intr-o viata si esti recunoscator pentru ca traiesti ce simti doar acum si aici, fara ieri si fara maine, cumva toate la un loc.

Te-ai eliberat nu doar prin constientizare ci dandu-ti voie sa accepti ce simti, impartasind.

Acum traiesti iubirea.

Inima-ti iubeste un necunoscut iar mintea incepe sa se scalde in lumina.

Iubesti, traind iubirea acum in poeme de lumina ce se revarsa peste voi. Poti fi tu insati cu adevarat, cu parti albe cu parti negre , expuse si impartasite, cumva impinsi cu blandete amandoi de clipa momentul prezent pentru a fi si unul langa altul.

Este un dans complet, la fel ca viata..

Viata aici definita prin cuvintele lui Jean Chevalier si Alain Gheerbrant.

“Desi reprezinta doua contrarii. YIN-ul si YANG-ul nu se opun niciodata in mod absolut, pentru ca intre ele exista intotdeauna o perioada de mutatii care permite o continuitate; totul-om, timp, spatiu este uneori YIN si alteori YANG; simultan, totul tine de amindoua prin devenirea lor si chiar prin dinamismul lor.”

Nu sunteti la fel insa va completati. Totusi semanati. Un trecut comun si o cunoastere a celuilalt fara de logica.

Amorul rasare natural asa cum soarele trezeste in tine flacara cerului cu fiecare rasarit.

De a existat un sentiment de rusine in dezgolirea trupului pentru prima oara acesta devine inexistent in fluxul trairii. Parfumul trupului sau te face sa te simti acasa.

Exista sentimentul de libertate si o incredere neconditionata in iubirea celuilalt. Acum traiesti aceste sentimente si parca au fost intotdeauna in tine, traite pe bucati. Nu exista acea traire de gelozie , exista bucuria existentei voastre la un loc.

Chiar daca apar puncte de vedere putin diferite sau chiar total diferite chiar daca se ajunge si la momente in care exista dizarmonie in comunicarea verbala, nici acum nimic nu este intamplator. Intr-un mod bizar experienta va arunca pe amadoi in arderea unor nimicuri ceea ce va aduce paradoxal pe inca o treapta autentica in iubire.

Uneori aduceti cuvinte alteori exista tacere insa este o tacere in care te simti asa de bine curgand impreuna cu viata, devenind o unitate insa lipsiti de dependenta, cu indentitatile individuale, daruind fara sa simtiti nevoia de a cere in schimb.

In toata aceasta recunoastere misterul exista intre voi iar farmecul va poarta ca intr-un dans intr-o spirala a sufletelor ce se tot inalta.

Te-ai pregatit parca o viata sa traiesti acest moment prezent iar in liniste cuvintele nu-si au rost. Ochii isi vorbesc pe limba ce este mai presus decat cuvantul..

Ajungi sa traiesti intelegerea ca frica de a-l pierde pe celalalt nu isi are rostul. Respiri oricum , si traiesti oricum esti viata insasi la fel ca si jumatatea ta. Ai totul in tine la fel cum si persoana de langa tine are totul in ea. Sunteti de o egalitate divina…complementari in fapt.

Acum stii ca exista, acum iubesti si traiesti iubirea iar viata se petrece acum.
Cum ar fi ca divinitatea din tine sa se manifeste pentru a aduce fericire in viata celuilalt?
Cum ar fi sa ii vezi divinitatea dinlauntrul sau in tot ceea ce este?

Cum ar fi sa simti libertate in iubire? Sa te bucuri si atunci cand este fizic langa tine si atunci cand nu este.
Cum ar fi starea de liniste si fericire cu tine insati/insuti?

Viata, minunea de a fi in orice experienta, traieste-le din plin pe toate si simte ca totul este posibil!

Iti poti imagina din cand in cand, raspunsul la intrebarea ‘cum ar fi’, traind licurici magici jucausi in interiorul tau ce te indeamna fara sa-ti spuna sa traiesti acum mergand si spre inainte.

Curaj in incetarea de a cauta in exterior. Curaj in a fi ceea ce iti doresti sa traiesti, indiferent de varsta.

Ai incredere, existi! Ai incredere, exista!

Iubirea ne va tine de mana pe drum, si ne va conduce, chiar si cand nu mai stim ce este Iubirea.
http://www.youtube.com/watch?v=lwOfOEieUcQ&feature=related

Porumbei, om frumos si minute din acum.

2011-08-13T18:39:00.000+03:00

O bucata de paine, un om inconjurat de carti, un scaun pe care el sta sub citate pline de intelepciunea fiecarei experiente in parte. Soarele ce-mi incalzeste pielea, un picur de apa ce aluneca din mijlocul pieptului meu integrandu-se in tesatura, sunet de masini, ciripit de pasari din copaci, glas de oameni, fosnet de punga, soneria unui telefon, parfum de praf sau de duduie cocheta se imbina pe langa mirosul scoartei de copac langa care stau. E un gust de covrig cu ciocolata si sare.
Un porumbel ce se aseaza langa om plimbandu-se dintr-o parte in alta privindu-l , comunicandu-i ca asteapta.
Painea incepe sa fie impartita in bucati mici si aruncata pe asfalt. Porumbelul incepe sa manance iar omul se ridica si cauta cu privirea deasupra sa. Ridic si eu privirea si observ perechile de ochi atente la omul ce ii cauta cu privirea. Se aseaza pe scaun iar porumbeii incep sa vina din toate partile. Le rupe bucati mici , incet, aruncand parca pentru fiecare dintre ei, la locul potrivit. Privesc omul si parca acesta simte ca este privit. Ridica ochii si ma priveste drept pentru cateva secunde apoi se intoarce cu privirea la porumbei. Ii privesc miscarile linistite, modul in care respira simtindu-mi linistea. Porumbeii se intrec in arta de a cere, hazliu si totodata gratios.
Il privesc apoi pe om. Din nou pare ca ma simte. Ridica privirea iar albastrul ochilor sai imi vorbeste. Se simte frumusetea din el. Simt sa zambesc. Zambesc si imi raspunde tot prin zambet, apoi isi intoarce din nou atentia la ruperea painii si la porumbei.
Parul alb si barba sa si mai alba sunt o completare parca a tineretii din privire.
Unii oameni se opresc si traiesc acel moment. Fata li se lumineaza, iar zambetul se deseneaza pe chip de la Sine.
Troleibuzul se apropie, usile se deschid ii caut privirea iar omul simte ridicandu-si capul spre mine. Ridic mana, ridica si dansul mana, iar privirile isi comunica salutul inimilor si multumirea insotita de respect.
Viata continua. Ma asez pe un scaun cald si vad cum raza de soare imi lumineaza coperta cartii ce o am in maini. E timp de citit pt mine!
O urare ?
Plimbare constienta cu simt, imagine, gust parfum si melodie.. Toate percepute din viata, in trairea experientelor de prin aici si prin acum.

Blandetea inseamna putere, inteligenta si intelepciune.

2011-08-12T21:22:00.000+03:00

Adevarul se spune ca doare. Eu as spune ca adevarul vindeca.

Minciuna este ca o rana pe care nu doresti sa o accepti, sa o vezi..

Cand se aduce adevarul cu brutalitate, durerea este insuportabila la o rana deschisa si este posibil sa amani schimbarea benefica in viata acelui om.

De se aduce blandetea in practica adevarului rana se lasa vindeca, durerea devine suportabila si acceptata,chiar se diminueaza pana la momentul in care aceasta nu mai exista.

Sa va povestesc un exemplu din copilarie.

Ma taiasem la picior si m-am bandajat repede cum am putut mai bine ca sa ma pot catara in continuare prin copaci.

Dupa o saptamana de joaca intensa nu prea mai puteam merge de durere. Am fost nevoita sa le arat patania parintilor.

Am mers la medic si urma ca in fiecare zi sa mi se curete rana pana la vindecare. Eram atat de speriata de durere ! A venit si omul in rolul de vraci al piciorului meu. Cautam o urma de zambet, o comunicare calda si nicidecum rece ca tava metalica ce a trantit-o pe pat langa piciorul meu. Tinea in mana o ustensila ascutita si in cealalta mana un tampon cu o solutie ce a usturat suficient incat sa-mi trag piciorul rapid din mainile sale. M-a tinut apoi, nu am scapat asa usor...

Aceste toate actiuni ale sale erau facute cu scopul de a ma ajuta in vindecarea mea. Ii multumesc!

Mi-a spus ca daca nu am fost cuminte iata ce patesc si trebuie sa ma ma curete in fiecare zi cu intrumentul acela taios pana cand poate va trece. Cum adica poate , ma gandeam eu?

Toate pentru ca eu nu am avut grija de piciorul meu imi spunea..

Era un mod de a-mi transmite adevarul. De a ma face sa constientizez ca pe viitor e bine sa am grija de mine. A fost un adevar ce a durut. Ce a produs in mine prin modul sau brutal de comunicare dar si prin actiunea sa lipsita de blandete? Ei bine, am refuzat sa merg la medic, am plans, m-am incapatanat sa imi rezolv singura problema fara sa mai doresc mersul la vreun specialist. Cumva adevarul prezentat in forma directa , lipsit de orice fel de compasiune nu va ajuta la schimbare, chiar va indeparta omul , copil sau adult de un comportament prielnic lui. ( prielnic omului in cauza si nicidecum o copie a comportamentului tau).

Am avut noroc de o discutie plina de intelegere cu parintii ce mi-au promis ca vom merge la o alta persoana explicandu-mi ca piciorul se poate vindeca mai repede cu ajutorul unui specialist.

Am ajuns acolo si am fost intampinata cu un zambet cald. Mi-a spus ca se bucura ca am venit si ca ma astepta cu drag! Caldura din spatele acestei intampinari m-a facut sa ma asez singura pe masa dezgolindu-mi piciorul si lasandu-ma pe mainile sale.

Si dansa imi prezenta adevarul. Sa va spun cum a procedat.

Nu a luat ustensila ascutita si nici nu m-a tamponat cu forta peste rana inca deschisa.

A ridicat mana zambind si mi-a cuprins obrazul spunadu-mi dulceata mica. ( Si acum ne putem spune dulceata. Dulceata mare din pur si simplu fapt ca suntem dulci la orice varsta. Este un adevar! Gusta-te :) )

Nu m-a facut sa ma simt vinovata, nu mi-a vorbit ca si cand ea stia mai mult iar eu mai putin. A inceput sa-mi povesteasca pataniile ei de cand era mica, aratandu-mi o cicatrice de pe piciorul sau, vindecata de foarte mult timp.

Mi-a spus ca sunt semne de intelepciune si ma roaga sa-mi amintesc candva ceea ce mi-a povestit.

Nu am inteles rugamintea sa in acel moment insa ma vrajise prin naturaletea , deschiderea si blandetea sa.

M-a mangaiat pe cap, mi-a mangaiat piciorul si mi-a vorbit. Mi-a explicat de pe o pozitie de egalitate ca pentru a vindeca rana vom suporta impreuna un proces. Mi-a spus ca ma pot exprima tot timpul asa cum am sa simt. Pot plange, ii pot vorbi si ma pot opri din acel proces oricand simt nevoia. Nu va dura mult si nu voi mai avea nevoie de ea pentru ca voi putea merge pe picioarele mele. ( exemplu de terapeut as spune eu acum).

Inainte de a trece la ustensila cu pricina mi-a spus ca ea a vorbit cu piciorul ei pe toata durata vindecarii.

Probabil am facut niste ochi mari asa cum fac mereu cand aud ceva ce ma surpinde.

Mi-a spus ca a promis piciorului sau ca va avea grija de el de atunci inainte si ca il iubeste. Mi s-a parut ciudat insa cand m-a incurajat sa ii vorbesc si eu piciorului meu m-am simtit tare bine. Aveam o relatie cu piciorul meu oficiala! Ii spuneam chiar ca il iubesc si dorindu-l fericit i-am promis ca am sa-l pretuiesc , ca am sa am grija de el in fiecare zi si am sa –I multumesc ca exista.

Am luat apoi fiecare particica a corpului meu su i-am vorbit exact cum i-am vorbit piciorului. Am ras impreuna. Adevarul ce mi-a fost transmis cu blandete prin puterea sa a produs minuni. Minuni pe termen lung. Durerea nu a mai fost de nesuportat, ma puteam opri si in acel timp imi spunea glume razand iar procesul de curatare era din ce in ce mai mic iar rana mi s-a vindecat neasteptat de repede.

Cat timp a fost necesar sa merg la dansa ma pregateam din timp, cu entuziasm si bucurie din iubire pentru piciorul meu si din placerea de asimilare a pildelor si adevarului transmis cu blandete.

Se spune ca altfel ii comunicam unui copil si cu totul diferit unui adult. Sunt de acord.

Vin si eu cu o completare. Blandetea , umilinta venita din constientizarea faptului ca tu si omul din fata ta sunteti egali ( indiferent de varsta), faciliteaza deschiderea spre schimbare. Schimbarea benefica fiecaruia in parte. Evolutia. In cazul meu atunci a fost schimbarea starii piciorului insotita de constientizarea respectului si iubirii fata de propriul trup.

In cazul unui adult functioneaza la fel . Ii povestesti din experientele tale, cu blandete si ii spui cum anume a functionat in cazul tau si prin ce modalitate si de ce anume ai facut tu acest lucru. Ii poti spune ca poate incerca in acest fel dar nu obligi si nu te astepti sa o faca ci doar esti acolo ascultandu-l si bucurandu-te de dulceata din acel om. Il poti ajuta cu intrebari , are cu siguranta raspunsurile. Doar gusta tacerea plina de cuvinte. Numai faptul ca esti acolo prezent va duce spre usi deschise pentru amandoi. Functioneaza si la nivel de echipa mai ales in minunatul feedback. Incearca de vrei, pana la reusita!

Blandetea matura, insotita de libertatea interioara, sustinuta de iubirea de sine. Ar fi niste mirodenii de presarat in comunicare.

Ce este blandetea? Cand sunt bland/a cu mine? Cum as putea sa fiu din ce in ce mai bland cu mine?

Blandetea inseamna putere, inteligenta si intelepciune. Si ea se practica…zi de zi.

Un ritual simplu de practica. Blandetea sub o alta forma:

Cand suntem la dus sa lasam apa sa cada usor peste tot corpul nostru ca si cum ne-ar mangaia cu picuri de apa.

Ca si cum gandurile se spala iar trupul se curata bucuros sub apa ce-l bucura. Este bine sa ne alegem un moment in care stim ca dupa dus nu ne vom grabi nicaieri oprindu-ne la timpul potrivit noua de sub picurii de apa. Apa sa fie potrivita..Nici prea prea nici foarte foarte.

Barbatii pot folosi un gel de dus pe baza de ulei si plante medicinale( se gaseste la plafar). Se va intinde pe trup din varful picioarelor pe toata suprafata pielii. Incet , practicam miscarile lente, macar aici. Ne cunoastem corpul cu blandete.

Femeile pot folosi un lapte de corp sau ulei din plante naturale insa fara a sterge picaturile de apa ramase pe corp. Acestea se vor amesteca armonios . Se va atinge fiecare parte a trupului si se va constientiza contactul dintre palma si zona mangaiata.Va puteti imagina ca transmiteti iubirea pentru trup ca o lumina alba si stralucitoare ce va patrunde pielea impregnandu-se in fiecare celula a corpului.

Se va mangaia fiecare parte a trupului.

Este de dorit sa fie un act practicat din ce in ce mai des. Produce minuni nebanuite. Incercati si cu cat veti transforma acest experiment intr-o obisnuinta ca si spalatul pe dinti, minunile transformarilor vor incepe sa apara. Din ce in ce mai multe si mai uimitoare!

Nu vi le pot spune eu, sunt diferite de la om la om si se produc acolo unde fiecare are nevoie cu adevarat.

Transformarile nu se vor produce doar la nivel de corp, de acest lucru as spune ca va pot asigura.

Transformari cu blandete si prin blandete, in adevar si in iubire.

Prietenia exista in mine, omul.

2011-08-11T22:38:00.000+03:00

Candva intr-o rascruce a crezurilor m-am oprit citind indicatoarele de pe drumuri.

Erau scrise din timpuri stravechi, reflectate in exterior atunci cand credem in ele.

Pe o tablita scria ca “prietenii ii poti numara pe degetele unei maini”.

Pe o alta tablita scria ca “prietenia nu exista”.

Un alt indemn ar fi fost ca “prietenii te vor dezamagi la un moment dat”.

Pe o alta tablita scria “spre nicaieri”.

Drumuri experimentate si batatorite de inaintasi. Sunt reale si pline de adevar si totusi nu simt sa apuc pe aceste drumuri.

Am luat-o prin iarba. Pasi-mi construiesc drumul iar entuziasmul si curajul descoperirii prin trairea vietii exact asa cum este te face un om norocos in experienta.

Am intalnit un om pe drumul meu ce mi-a oferit un exemplu de prietenie.

Ne-am cunoscut in tacere, nu au fost nevoie de prea multe cuvinte ..

Cand le-a folosit mi-a spus ca pot sa-i cer orice am nevoie din ce are, pot sa-I vorbesc atunci cand simt sa fiu ascultata, pot sa il numesc prieten. Toate acestea insotite de reamintirea faptului ca totul se afla in mine.

Atunci am inteles ca nu am nevoie de nimic si am trait constientizarea darului de a avea totul in mine, printr-un om din fata mea fara a-I cere si a-mi cere nimic. Am constientizat cu mintea ramanand insa de trait , de simtit…( iar de atunci se intampla cu fiecare zi din ce in ce mai multa traire)

Mi-a spus cu intelepciune primind totodata multumirea mea , ca nu este nevoie sa ii multumesc , caci e normal. “Sa ne amintim normalitatea” ii auzeam spusele pline de blandete.

Nu mi-a cerut nimic in schimb, nu am simtit asteptari, dar am simtit libertate in daruire si trairea unui prezent in care eram investita cu o incredere putin necunoscuta mie la acel nivel.

Nu practica o relatie de dependenta ci o liniste intrerupta uneori de ale sale intrebari . Intrebari ce nasteau raspunsurile din mine.

Asa am invatat prietenia. Am inceput sa o practic. Mai intai cu mine .

Am invatat ca poti sa oferi prietenia din momentul in care te-ai hotarat sa-ti fi prieten.

Am invatat ca prietenia are un singur sens. Pleaca din mine si nu mai am ce sa astept inapoi daca prietenia este déjà acolo , in interiorul meu.

Am invatat ca prietenia poate fi practicata la fel ca urarea plina de insemnatate: “ Buna sa-ti fie ziua”

Dorindu-i din toata inima, omului caruia ii adresezi urarea, ca aceste cuvinte sa prinda sens in ziua lui. Primul fiind cuvantul , cuvantul creeaza si el .

Politetea in prietenia cu omul isi are rost in respect de Sine.

Respectul fata de cel de langa tine prinde forma numai atunci cand ne respectam.

Cand ne respectam? Cand traim in adevar si iubire.

La nivel practic ne respectam atunci luam in considerare diferentele, cand intram in contact cu nevoile si sentimentele noastre , cand suntem sinceri si ne ascultam , ne pretuim constientizand bogatia interioara a noastra, a omului. Atunci cand incepi, sa simti sa vezi si te auzi cum esti cu adevarat, il vei respecta pe aproapele tau, omul. Vei stii ce univers maret stiut sau nestiut de el se afla in interiorul sau.

Te inclini interior, in semn de salut condus de respect.

Te porti cu omul de langa tine asa cum te porti cu tine insuti. Oferind incredere, intelegere, ascultand si fiind acolo doar atata timp cat este nevoie nu mai mult si nici mai putin, traiesti starea de martor a unei inaltari de aripi a minunatului om din fata ta pe care il numesti cu drag , prieten.

Atunci esti cu adevarat bogat , prin minunile de oameni ce ti-a fost daruit sa ii intalnesti pe drumul tau, inaltandu-ti aripile si tu, alaturi de ei.

Am faurit un nou indicator pe drum.

‘Prietenia exista in mine, omul’

M-as bucura sa il recitesti si pe acesta iar apoi sa-ti urmezi propriul drum dat de sensul pe care tu il vei scrie.

Drag prieten am sa ma semnez asa:

Iti zambesc si ma bucur ca esti! :)

Namaste!

7 litere ce definesc respectul si altfel decat practic:

“Ma inclin in fata formei tale”.
“Onorez spiritul din tine care este si in mine.”
“Onorez locul din tine in care intreg Universul salasluieste, onorez locul din tine care este Iubire, Integritate, Intelepciune si Pace. Cand esti in acel loc din tine si eu sunt in acel loc din mine, noi suntem Una.”
“Ceea ce este Dumnezeiesc in mine saluta ceea ce este Dumnezeiesc din tine.”
“Divinitatea din mine percepe si adora Divinitatea din tine.”

Imparatia Cerurilor? Pe aici, pe pamant. Reprezentata de copii.

2011-08-06T01:14:00.000+03:00

3 zile in care am mers in afara Bucurestiului la curtea unui om frumos. Vecinii sai , o familie cu o situatie materiala precara, vin sa ma cunoasca. Cu obrajii rumeni datorita faptului ca am intins mana prea direct, prezentandu-ma , ma invata sa le ascult numele din ochisorii lor limpezi ca un cer senin de primavara. Le zambesc si fata li se insenineaza asa de mult incat si mie surasul imi prinde si mai multa culoare. ( datorita lor) .

Am sa vin in aceasta curte timp de doua zile ca sa il ajut pe omul frumos cat timp el va fi plecat.

Are mai multi cani decat 5 . ( ma gandesc ca poate zambim impreuna).

Practic fermitatea cu domnii caini. Nu functioneza , sar din toate partile sa se joace iar eu strig dupa Mircea ca sa le vorbeasca. Sunt prea mari si unul se joaca cu geanta, altul cu blugii, Biti mi-a sarit in brate iar Iti se gandeste cum sa faca sa simt mai mult nasul sau cu care ma tot impinge. Iubire in stil canin.

Copiii cunoscandu-i pe catei mi-au spus ca vor veni cu mine in cele 2 zile si ma vor ajuta ei cu cateii. Zambesc si cumva ma gandesc ca o sa fie momentul fermitatii la nivelul maxim pentru ca vor fi si cei mici pe langa mine iar Mircea, stapanul, plecat.Mmm interesanta experienta ma asteapta uitandu-ma la tanarul rottweiler , in plina adolescenta rebela ce ma privea bosumflat pt ca a fost certat din cauza ca mi-a tras de blugi. Imi luasem angajamentul de a-l ajuta pe omul frumos asa ca ma voi descurca si cu tanarul bosumflici.

Fermitate incredere si rasplata ma gandeam eu ca va functiona la patrupedul rebel, suflet minunat de altfel.

A doua zi pe langa copilasii pe care ii cunoscusem mai se arata inca un baietel mult mai micut. Tanarul rottweiler vine in spatele sau , micutul se sperie iar eu ma surpind cu un grad al fermitatii la care nici nu credeam ca pot ajunge doar in cateva secunde. Cainii se potolesc. Surpinzator?

Continem de toate pentru toti, inclusiv pentru noi insine.

Copiilor le face placere sa ma ajute, rad si imi povestesc fiecare din trairile lor. Inteleg ca il ajuta pe „nea” Mircea des.

Ii privesc cu admiratie. Isteti , fasneti, responsabili in actiunile lor, ingrijindu-se unul pe celalalt, ajutandu-se, ajutandu-ma pe mine , ma intrebam curioasa oare care sunt visele lor .

Am aflat ca numai cativa dintre ei pot merge la scoala. Cateva minute daca ai fi stat de vorba cu fiecare dintre ei le-ai fi stabilit cu siguranta un coeficient al inteligentei peste medie. Iar cauza faptului ca doar cativa nu merg la scoala vine din situatia materiala si din comportamentul invatatoarei . Se comporta diferit cu copiii.

Nu are rost sa spunem acum, ceva la adresa profesorilor. Oare eu sunt in masura sa iau piatra si sa o arunc inspre ei?

Nu exista vina , exista experiente deloc intamplatoare fiecaruia, din care invatam si evoluam.
M-as intreba insa ce ar sta in spatele comportamentului meu in cazul in care m-as surprinde agresiva, ironica..poate putin cu influente romane, adaptate la timpul clasei noastre adica dictatorul si magistratii..
Ei bine asa cum spuneam ca le continem pe toate si traim experientele starilor in mai mica si mai mare masura. Daca m-as observa reactionand intr-un fel ce nu aduce armonie si nicidecum nu ajuta la un progres de ambele parti, as incepe sa ma uit in mine si sa rezolv. Ca o casa ce din cand in cand are nevoie sa fie imbunatatita. Ma ajut o mica perioada si de specialisti ca sa arate noua si schimbata apoi.

Ma indrept sa iau bidoanele cu apa. Ca niste rachetute trecand pe langa mine in fuga, imi spun : "lasati , pe astea, noi le caram''!

Ma apuc sa alerg dupa ei razand si rugandu-i sa ma lase sa car bidoanele. Nici gand. Ca niste adevarati domni mici imi spun ca nu trebuie sa car eu si in plus ei sunt obisnuiti sa munceasca.

Zambetul mi-a cam inghetat, uitandu-ma la manutele lor si constientizand faptul ca acesti copii muncesc de la varsta pe care o au. Paharul plin ma duce cu gandul ca in viitor vor fi niste oameni puternici, gospodari...

Paharul gol , ma face sa ma intreb despre a lor copilarie ...

In aceasta cescuta imi veti gasi o rugaminte. O rugaminte fara asteptari.

Copiii ce ni se nasc in familie nu sunt mai pretiosi decat alti copii ce se nasc in alte familii.

Nu conteaza in ce burtica el creste, ce barbat sau ce femeie l-a conceput. El este, exista si vine pe lume. Lumea suntem noi. Noi suntem societatea. Eu si tu si fiecare in parte. Si eu sunt responsabila de cresterea sa aici si acum , chiar si tu !

Aud tot felul de discutii atunci cand incep acest subiect.

„Ce pot eu sa fac de unul singur” ? Cum tu existi cu siguranta mai exista si altii. Iar actiunea pune in miscare o lege a atractiei ce nu are nimic paranormal in ea. Miscandu-te spre o alta activitate decat cea cu care erai obisnuit automat vine si noutatea si intalnesti oameni cu aceleasi preocupari, iar unde-s multi puterea creste, nimic nou sub stele. Intalnindu-i iti dai seama ca nu esti singur. S-ar putea chiar sa ramai asa cu ochii maaari de uimire cand costati ca sunt chiar multi si ei au inceput de ceva vreme ...sa infaptuiasca minuni.

Numai timpul in care ia nastere o discutie aprinsa cu pareri pro si contra referitoare la problemele din mediul social poate fi redirectionat si utilizat in beneficiul unui copil.

Cum ar fi daca acele cateva ore de iesit ca fetele ar fi transformat in cateva ore de voluntariat?

Sau orele de shopping. Oare de cate haine avem nevoie ca sa fim noi insine?

Cum ar fi berea cu baietii sa fie o sarbatorire de dupa si un meci al intrajutorarii in echipa „hai si tu” !

Stiti cat de mult inseamna pentru un copil orfan minute de atentie din partea unui om? Totul! Il ajuta sa se integreze , sa isi construiasca sentimentul de apartenenta si ii da aripi catre inainte...

Cum ar fi daca as renunta la fumat si banii ce se tot duceau pe tigari ii strang si ma asigur ca in fiecare luna un copil sau mai multi vor beneficia de cartile si hainutele pe care eu i le-as putea cumpara. Nu fumuz insa ma gandeam la perioada in care am fumat.

Cum ar fi daca as stii foarte bine o limba straina si mi-as darui cunoasterea cateva ore intr-o zi aleasa .

Cum ar fi daca le-as scrie copiilor in mod constant si i-as ajuta doar prin simplul fapt ca ii ascult?

Cum ar fi daca pe timpul unui vacante, o saptamana de zile le-as darui-o gratuit copiilor la pensiunea de la munte sau de la mare , acolo unde Divinitatea mi-a oferit la randul meu prosperitate. Prosperitate pe care sa o impart cu cei din jur intr-un mod inaltator...

Cum ar fi ca un timp masurat din viata noastra va fi indreptat catre oamenii ce au nevoie de noi in anumite etape ale vietii.

Cum ar fi sa stii ca ai avea un sens in viata unui om si ca tu ai ajutat la schimbarea vietii lui.

Cum ar fi?

Va rog , nu mai asteptati pe nimeni sa fie un exemplu. Doar ia o hotarare si de azi incepi sa ajuti un copil sa-si intinda aripile. Fii acolo pentru el. Imbratiseaza-l. Citeste-i o poveste. Indruma-l spre scoala.

Cat despre a fi in rolul de profesor. L-am experimentat si pe acesta predandu-i unui copil o limba straina. Avea media 4 pe primul semenstru , nu ii placea ce invata. Cum a reusit sa obtina media 9 apoi? I-am dat compuneri si l-am rugat sa-mi vorbeasca despre tot ceea ce ii place lui , de la muzica pe care eu nu o ascult insa in playlistul sau este la favorite pana la cele mai pline de imaginatie trairi interioare. Deloc aberatii, din plin functionarea emisferei drepte.

De nu vrea o tema inseamna ca modul meu de a-i prezenta tema lasa de dorit. De se intampla ceva cu copilul in momentul in care nu mai este atent si rezultatele scolare lasa de dorit , nu-i vina sa. Hai sa ajutam copilutul si sa incercam sa vedem ce este in spatele acelui comportament. Scopul este sa zboare cat mai sus indrumati o vreme de mainile noastre de adulti nu-i asa?

Sa va spun ce m-au invatat copiii acestia.

Am vazut ca au primit 3 pepeni. 3 pepeni la o familie cu mai mult de 7 persoane. Erau foarte fericiti ca au cei 3 pepeni. Erau veseli si nu au spus nici macar un moment doar 3 pepeni pentru azi...

Aveam 30 de Lei si m-am gandit eu sa le dau pentru un moment acesti bani ca sa mai cumpere ceva de mancare.

Apai mare mi-a fost mirarea cand mi-au spus ca ei nu vor banii ca m-au ajutat ca asa au vrut ei.

Ochii lor exprimau un suras interior de o sinceritate ce te indruma sa te asezi pe jos si sa le spui:

‚Copile , te rog invata-ma caci ai multe de predat’!

Am insistat si am insistat asa ca dragii de ei , din bun simt si de atatea rugaminti intoarse pe toate partile , au luat banii. Cel mare i-a dat celui mic sa ii tina. Am zambit.

Cel mic, despatureste banii iar cel mare observa ca sunt 3 hartii. Se uitau mirati la mine si eu la ei ca nu priceam vorba gesturilor.

Cel mare ia banii de la cel mic , mi-i intinde si imi spune ca nu au cum sa ii ia pentru ca sunt prea multi si ei nu au muncit ca sa merite atat.

M-au redus la tacere si mi-a fost rusine. Cu cateva ore inainte ma gandeam ca mai am doar 30 de Lei, gandindu-ma ca sunt putini.

Le-am povestit ca ei sunt nepretuiti iar acesti bani m-ar bucura daca ar merge la ei in acel moment. Au fost de acord si au spus ca ii vor imparti in familie.

Clopotelul a sunat , lectia a luat sfarsit. Nu este o carte scrisa de un autor carismatic sau invaluit de popularitate , nu se regaseste pe rafturile bibliotecii si nici in lista de lecturi suplimentare. Nu este predata in limbaj academic si nici nu imi este oferita o foaie goala umpluta doar cu niste litere - magna cum laude..la final.

Am fost la unul din cursurile la care dragii mei profesori m-au invatat cu adevarat! Sunt recunoscatoare.

E timpul faptelor dragii mei! Faptele fiecaruia in parte.

Starea de prezenţă

2011-08-05T00:09:00.000+03:00

Mergem pe munte. Merg in continuare linistita, in ritmul grupului dar in felul meu, desculta. Merg diferit dar diferentele atrag priviri, concluzii, observatii de orice fel. Este normal. Perspectivele sunt diferite. Omul incaltat ii spune omului descult sa se incalte pentru ca se va rani. Omul descult ii spune omului incaltat, descalta-te si mergi constient, prezent si te vei bucura de o sedinta de reflexoterapie de la natura. Acum modul in care se va transmite mesajul tine de cum alege fiecare sa transmita informatia. Oricum de retinut faptul ca observatiile pornesc dintr-o intentie buna. Esti liber insa in a alege sa experimentezi ce consideri ca ti se potriveste.

Cand mergi descult prin viata transformi frica in curaj, traiesti fiecare pas, constient, deloc grabit catre varf pentru ca traiesti drumul. Traiesti pasul inspirat de ceea ce simti sub talpa ta , in jurul tau fiind in contact cu tine dar si cu exteriorul. In acest fel, mersul prezent te ajuta sa iti potrivesti si sa-ti adaptezi fiecare pas construindu-ti drumul/viata.

Cumva straturile de celule batrane sunt ajutate sa se desprinda prin transformare, lasand in urma unei bai potrivite apoi, o minunata talpa cu o piele fina ce a gustat vitalitatea din plin. Mergi fericit si radiezi la frumusetea din jurul tau. Nu te gandesti la experientele trecute de pe munte si nici la minunatul drob de sare " dar daca". Viata prinde gust de ambrozie in fiecare clipa. Secretul consta in a merge prezent. Aici si acum-ul acela despre care se tot vorbeste. Ce se intampla insa cand nu mai esti prezent? Traim acea stare de inertie a trecutului sau a posibilului viitor, a proiectiilor sau a transferului de care uneori nici macar nu suntem constienti. In acea stare mai cazi , mai te lovesti spunandu-ti ca este de vina drumul, viata, cel de langa tine, Divinitatea sau orice alta forma exterioara careia putem sa ii pasam responsabilitatea propriilor pasi. Ce-ar fi sa constatam ca nici cei din exterior nici noi nu suntem vinovati. Cum ar fi sa stim ca este vorba doar de o obisnuinta in modul de gandire ce constientizata si apoi antrenata la noul mod de a fi , cel dorit, poate sa ne ia de pe umeri presupusa vinovatie, condamnare si ne-ar deschide noi usi catre o noua viata?

Sa va impartasesc exemplul meu.

Merg jumatate de drum prezenta si deodata un om drag, mirat si curios de modul in care merg pe munte isi exclama uimirea si ma intreaba cum de am mers atat fara sa patesc ceva. Intrebarea sa mi-a amintit de o poveste tibetana si mersul lor. Sa va spun despre ce este vorba pe scurt. Se sincronizeaza fiecare pas cu respiratia.Se constientizeaza miscarea pasilor cu aerul pe care il inspiri si il expiri iar mintea fiind atenta doar la momentul prezent realizezi ce simte degetul tau mijlociu atunci cand atinge podeaua. Intri in contact cu tine si cu parti din tine pe care in general le ignori din cauza a sute de ganduri inutile ce pot sau nu sa se repete sau pot sa nu sa devina realitate. Sa revin la pasi. Mergand ca si cum ar pluti, intr-un ritm natural fac din mers o arta. Isi imagineaza totodata ca sub fiecare pas pe care il fac se naste un lotus*** de lumina.

Regasim in crestinism mersul acesta sub forma : "Omul sfinteste locul".

In timp ce mergeam, dupa aceasta povestire, mintea imi mergea si ea, in trecut, in viitor mai deloc atenta la prezent. Intrasem in programul inertiei si calcand pe o piatra ce nu era fixa, nefiind atenta, in inconstienta pasului facut, am cam cazut. O senzatie de arsura la piciorul stang urmata de durere. Ei bine aceasta a fost contactul cu realitatea. Bine am revenit in momentul prezent. Buna lectie draga drum de munte. Si acum dupa buclucasul moment, ce a urmat? Mi se intinde o mana de ajutor. Intind mana si eu si ma prind de ea. Am invatat ca ne ridicam mai repede si mult mai bine daca suntem ajutati de cei din jur atunci cand chiar avem nevoie. Cu practica la a cere si a accepta ajutorul constat eu ca se mai poate lucra. Mai ales practica omului de a-si trai durerea, de a-si accepta-o . De a raspunde sincer , fara crezul fals ca este slab la intrebarea ce simti in anumite momente ale existentei? Esti sincer cu tine si puternic atunci cand iti exprimi emotiile , cand le scoti la iveala , cand le impartasesti cu adevarat. Emotiile de orice natura!

Sa-mi continui povestea. Dupa cateva minute in care incercam eu sa merg din nou ca inainte, obisnuita sa reprim durerea cumva, m-am oprit, m-am ridicat, m-am oprit din nou si am vorbit. Mi-am exprimat durerea piciorului verbal caci non-verbal se exprima de cand cu cazatura. Dupa ce am inteles lectia din urma acestei cazaturi, dupa ce mi-am cerut iertare de la picior ca l-am ranit, dupa ce mi-am cerut iertare de la mine ca ma suparasem un pic pentru ca am fost neatenta, mi-am imbratisat piciorul , l-am pupat i-am spus ca il iubesc si am mai stat un interval de timp potrivit mie in care am avut grija sa ma refac. Am pornit din nou la drum, prezenta gandindu-ma cum fiecare om intampina " cazaturi" in drumul vietii sale. Prin starea de prezenta cazaturile sunt destul de rare. Totusi cazaturile ascund un rucsac de intelegere pretioasa. Nu ai fost invatat de la nastere sa fii prezent. Nu-i bai , e minunat sa exersezi acum, savurandu-ti drumul.

Drum bun si prezent !

***Padma (Floarea de lotus)

Lotusul este simbolul dezvoltarii spirituale in urma invataturilor lui Buddha si a urmarii celor 8 brate ale caii lui. Asa cum lotusul creste in pamant, dupa care se ridica deasupra lui, un om creste din noroiul materialismului pentru a atinge iluminarea. Lotusul rosu este, de asemenea, simbolul tibetan al iubirii, compasiunii si puritatii. Lotusul alb este simbolul pacii si al iluminarii spirituale.

Comunicarea non-violenta

2011-08-03T17:13:00.000+03:00

Tramvaiul se opreste . Din multele usi , se deschide doar una singura, momentan. Suntem aproape de statie. Un alt tramvai din fata acestuia in care ma aflam s-a oprit putin pe loc din diversele motive posibile..

Imi dau seama ca nu mai sunt in miscare. Poate fi clipa de odihna si de asteptare sau pot alege usa deschisa si continuarea drumului in alt mod. Pe jos de exemplu. Facand miscare.

Ma simt odihnita, vreau sa ma plimb asa ca ma indrept spre usa deschisa. Un alt om in fata mea se strecoara printr-o deschizatura a gardulului metalic, cel de protectie, galben, ce insoteste tramvaiul pe drumul sau. Un spatiu suficient pentru acest om , sa poata trece mai departe. Suficient si pentru mine.. In drumul meu observ..un om intr-unul din rolurile de pe scena vietii. Rolul de parinte. Copilul privind usa entuziasmat, ar vrea sa o ia din loc , sa mearga mai departe pentru ca i se pare firesc . El stie ca poate si se poate.

“Vreau sa merg”, spune copilul.

“Hai sa mergem mami”

“Unde sa mergi,ai innebunit? Nu ai cum sa treci pe acolo! Nu se poate asa ceva. Termina cu prostiile!”

Copilul traieste o stare de confunzie. Vede la fel cum si eu si mama sa am vazut omul care a trecut prin spartura gardului si totusi i se spune ca nu se poate. Primeste informatia pe un canal de comunicare investit cu incredere deplina- mama sa. Copilul nu este capabil sa cearna informatia la o anumita varsta si inmagazineaza informatia, experienta traita, in subconstient . Toate aceste informatii pun bazele personalitatii omului.

Se ne transpunem putin. Eu vad ca omul trece prin gard si mi se spune ca nu se poate. Totodata mi se transmite ca ceea ce am spus este o prostie. Increderea in Sine va contine suficiente informatii in decursul anilor pentru a nu functiona la adevarata capacitate.

Totul se rezolva insa ar fi de dorit sa nu mai perpetuam pe cat se poate datina din acest punct de vedere.

Sa ne transpunem putin si in rolul mamei. Eu stiu ca nu ma pot strecura prin aceasta despartitura a gardului. Eu cred ca nu pot trece gardul. Eu stiu ca se coboara doar in statie. Asa este civilizat,am invatat eu. Predau mai departe educatia primita in care la randul meu am investit-o cu eticheta de adevar suprem, universal. " Asa am pomenit eu"

Sa invinovatim pe omul in rolul de mama sau tata, invatator sau bunic? Si ei au fost copii la randul lor si au preluat stafeta ducand-o mai departe pentru ca asa au pomenit de cand e lumea. Adica de cand s-au nascut ei.

Pot alege sa judec omul. Pot alege sa ma intristez. Pot trai ambele stari . Cumva daca merg mai departe in starea de a fi observator , ma intorc la mine inainte de a ridica o piatra si de a arunca un gand, o mimica a fetei ce i-ar putea vorbi din plin acelui om …Si ce ar fi in spatele acestui gest? S-ar rezolva comunicarea dintre acei oameni? Ar fi un timp pierdut si o judecata inutila.

Ce pot sa invat din situatia observata?

Oare cum as comunica eu acel mesaj unui copil? Mesajul ca eu nu pot trece prin gard si faptul ca eu nu vreau sa merg pe jos in acel moment.

Cum as putea invata mai bine sa comunic?

Cat de obisnuiti suntem sa recunoastem ca nu stim?

Sa ne recunoastem noua si celor din jur ca nu stim!

E bine sa nu stii! E minunat sa stii ca nu stii si vrei sa gasesti raspuns! De este rolul de profesor universitar , diplomat, organizator de evenimente, olar, brutar, mecanic , parinte sau strabunic,medic sau om ce spala vase, oier sau padurar, fotograf sau florar...fiecare om cat traieste invata si doar atunci cand intelege ca nu stie duce actiunea inspre acumularea unor noi informatii ce isi aduc aportul in viata celor din jur. Informatia se aduna , personalitatea cerne , vointa produce schimbarea , omul alege cand si de ce.

Comunicarea este ca si gatitul. Nu stiu sa gatesc . Vreau sa gatesc? Imi este necesar gatitul? Da. Ce fac pentru a invata sa gatesc? Practic gatitul imbinand si informatiile teoretice. Imi dau voie sa gresesc . Uneori e prea picant , alteori nu iau in considerare sarea pana cand se intampla ca ceea ce am gatit sa aibe un gust minunat. Ajung specialist intr-un fel de mancare. Pot spune ca stiu sa gatesc? Si da si nu. Este timpul sa invat sa gatesc un alt fel de mancare. Imi amintesc de caietul cu retete preluate de pretutindeni ce a mers mai departe din generatie in generatie. Cum ar fi sa constientizez responsabilitatea a modului in care eu am sa il ofer mai departe urmasilor mei? Cum ar fi sa stiu ca aceste foi vechi si ingalbenite, patate de faptele neasumate in timp, contin niste retete de aur .

Cum ar fi daca intr-o buna zi copilul pe care l-am observat in tramvai in urma acestor experiente va ajunge sa dezvolte un model exceptional de comunicare non-violenta datorita potentialul infinit, interior ce il poate conduce, cu intelepciune, pe calea cunoasterii de Sine?

Cred de ani buni ca totul este posibil. Din experiente si exemple.

Mai cred ca omul isi schimba si hainele dar si naravul iar lupul s-a schimbat si el in caine lup.

Pana si miturile sunt supuse schimbarii.

Am uitat sa precizez numele tramvaiului. Acum mi-am amintit! Marshall B. Rosenberg !

Ce tramvai este acesta intreb? No, ia sa-mi gasesc singura raspunsul experimentand.

Nu stiu unde duce , dar ce-ar fi sa ma duc intr-o explorare a sa. S-ar putea sa ma duca unde imi doresc sa fiu. M-am urcat déjà si tot ce pot sa spun ar fi ca are locuri infinite! Usile sunt deschise . Se anunta ca va duce pe fiecare la statia dorita.

Adevarul este ȘiȘi

2011-08-03T02:16:00.001+03:00

Imi dau voie sa ma joc. Ma joc folosindu-ma de cuvinte. O sa sar din idee in idee dar cu scop, tineti-va bine!

Ce ar fi daca as demonta un aforism si apoi l-as construi in felul meu? Care ar fi varianta corecta? O singura varianta am zis? De ce ma gandesc doar la o singura varianta ca fiind corecta. Am redus totul doar la una, la mine, cand suntem asa de multi si diferiti, din fericire.

Am sa vorbesc pe cat se poate la persoana I din respect pentru cei din jurul meu, mentionand ca ceea ce transmit este doar o mica bucatica din adevarul impartit in toti cat suntem, am fost si vom fi.

O singura solutie capata haine de bal doar pentru ca se apropie de crezul meu asa ca reactionez cu negarea celuilalt punct de vedere. Oare mie mi-a placut sa-mi aud solutiile negate, anulate? Exista si cazul in care putem presupune ca nu am experimentat aceasta negare. Ma pot intreba in acest caz cum ma simt cand variantele propuse de mine ar fi fost anulate din start, fara argumente, fara deschiderea celui din fata mea spre un alt fel de a privi lucrurile? Ei bine cum ma simt?

Si de ce am face altui om ceea ce noi am constatat ca nu este tocmai o abordare demna de urmat? Ei bine, de ce am face-o?

Sa revenim la demontarea aforismului. Nu din negare ci doar din joaca unei fraze noi. Nu ca adevar universal ci doar ca o intelegere proprie, impartasita.

"Omul este ceea ce gandeste". Am 5 cuvinte ce reflecta o constatare, in urma invataturilor marelui maestru numit Viata in existenta acestui om, pe nume Solomon. Cer voie, cu respect sa ma joc mai departe si sa completez as spune eu, in joaca, inclinandu-ma pentru ceea ce a lasat in urma sa.

Omul este şi, şi .

Dupa conjunctia 'şi ', nu se pune virgula! Uite ca tocmai s-a pus. Sa inteleg ca se pune şi nu se pune virgula. Corect si incorect deopotriva. La un loc , acceptandu-se asa cum sunt, fiecare avand locul potrivit in spatiul acestei foi virtuale. E loc la umbra suficient pentru fiecare si loc suficient la soare de asemenea.

Si care-i adevarul? Ei bine adevarul va fi numit in joaca-mi cuvintelor ȘiȘi.

ȘiȘi exista chiar acum cand ma joc in creatie. Oare ce vreau sa spun?

Omul este si ceea ce gandeste si ceea ce mananca si ceea ce simte si ceea ce infaptuieste si cuvantul si multe alte constatari. Atat de multe cat universul infinit. Pastrez constatarile potrivite mie insa nu le impun ca adevar absolut.

Prezint o alta perspectiva.

Cum ar fi sa nu termin fraza urmatoare cu un punct? Nu pentru ca nu respect limba romana ci pur si simplu din joaca relativitatii si a dansului cu domnul " Trebuie" .

Sa ne amintim caci cunoasterea este instrument al comunicarii. Comunicam din cunoasterea noastra, primind cunoasterea celuilalt.

"Comunicarea, punerea in comun, impartasire, transmitere, unor proprietati, nr. de lucruri" -Charless Morris

Se foloseste, cateodata ca sa nu vb la modul general, cunoasterea, nu ca un instrument al comunicarii, ci ca adevar unic si absolut. Moment prielnic mie de a-mi exersa rabdarea , intelegerea si constatarea gradului de toleranta.

Imi place cand intalnesc oameni ce au invatat si continua sa invete sa comunice. Ofera libertatea impartasirii, transferului informational si nasterea noilor idei ce pot lua forma din diferitele perspective.

Si daca am privi din alt punct de vedere acest text? Ca pe un desen pe asfalt care oricum va fi sters de ploaie, de vant pe axa timpului, de noi idei si vesnica inspiratie..Se poate nu-i asa? Doar nu este unica varianta a unui joc de litere pe-o pagina prezentand o forma de adevar ...

Se mai poate spune ca lucrurile trebuie sa fie doar intr-un anumit fel? Doar asa cum noi le privim? Vor exista pareri pro si pareri contra. Asa ca raspunsul este si da si nu.

Intrebarea va fi si oul si gaina cu punct.

M-am jucat! O seara buna sa aveti !

10 = fiecare in parte pentru intreg.

2011-08-02T15:34:00.000+03:00

Ratiunea ghidata de suflet, actionand prin intermediul trupului, formeaza un sistem unificat ce practica acceptarea diferentelor atat de benefice. De ce acest sistem unificat? Fiecare isi va aduce aportul unic in completarea unui sistem ce va reflecta cu adevarat definitia cuvantului progres.
Cum poti face sa mearga oare o masina stricata ma intreb? Obisnuit eu omul, sa privesc doar dintr-o singura perspectiva, aceea ca nu merge, privesc la masina si vorbesc cu fiecare trecator prin viata-mi, spunandu-i, confirmandu-i sau chiar aratandu-i ceea ce vad eu. Ce vad? Vad ca nu merge. Masina asta nu merge si nu merge! Sa tot ne plangem despre faptul ca nu merge si nu se va schimba nimic...
Se poate ca eu omul sa fiu atat de convins de punctul meu de vedere incat sa raman blocat fara a-mi da seama ca sunt doar intr-o perspectiva. Mica limitare as numi-o.
E normala si aceasta experienta si daca este normala, atunci sa mergem mai departe prin intelegere , actiune si schimbare...
Ce-ar fi daca am inlocui 'sistem social' cu acest cuvant ' masina'. Cum oare se repara o masina daca nu din interiorul sau? Actiune precedata de schimbare si tot asa...Schimbare dupa constientizare ce duce la o noua schimbare, definind progresul.
Daca tot te apuci sa faci curat pe scaun parca ai scutura si presurile si actionezi pentru a le avea scuturate. Daca tot te ocupi acum de masina parca ai si spala-o ca sa nu mai vorbim de schimbarile ce intervin cand te-ai hotarat sa ridici capota.
Schimbarile se produc din interior, omul fiind un sistem in sine. Omul fata de masina este viu, inzestrat cu capacitatea de a-si produce propriile schimbari in viata. Secretul consta in practicarea actiunii.
Fiecare actioneaza. De exemplu cand focusul meu este indreptat spre curtea vecinului eu actionez in acest mod. Cand sunt atenta la sistemul din care fac parte din nou afirm ca eu actionez. Fiecare este obisnuit cu actiunea!
Chiar si atunci cand omul afirma ' nu pot' el actioneaza , construindu-si rezultatul pe care alege sa il creada prin repetarea lui 'nu pot'.
Minunat as spune eu. Cum ar fi daca ne-am amenaja din ce in ce mai mult curtea interioara? Focusul, atentia sa se mute o vreme, constient si responsabil asupra amenajarilor interioare.
De ce? Placerea descoperirii tale sa-ti aduca raspunsul.
Recitesc in minte o intrebare ce conduce la introspectie . Sa va impartasesc ce am citit.
“Intrebarea lui Avraam catre Dumnezeu, inaintea condamnarii Sodomei :
Care trebuie sa fie, inauntrul unei comunitati, proportia dintre bine si rau, astfel incat comunitatea cu pricina sa fie "iertata", ocolita de pedeapsa ultima? Cati dintre locuitorii unei cetati trebuie sa fie buni, pentru ca raul din ea sa nu duca la dezastru? Macar zece, suna raspunsul Domnului, dupa intermedierea patetica a lui Avraam. Zece." Cum spune Andrei Plesu asa de frumos: ''Adica foarte putini. Nu se cere ca binele sa fie majoritar, nici in fiinta colectiva a planetei, nici in viata individului izolat. Se cere doar ca binele sa existe, sa fie identificabil, fie si intr-un dozaj minimal. Daca e prezent, lucreaza homeopatic, ca drojdia in alcatuirea aluatului. Lumea poate fi, deci, salvata, daca drojdia retetei ei originare se pastreaza, daca fiecare din locuitorii ei se va stradui sa fie numarat printre "cei zece".

Si daca ne-am juca putin cu cifrele? 1+0 =1
Unul, cumva fiecare in parte?

Si ma gandesc la ce inseamna salvarea Lumii. Imi pun intrebari. Eu sa salvez Lumea? Mi-am luat titulatura de Dumnezeu? Sunt mai om decat omul? Ce Lume sa salvez? Salvare de ce anume ? Noi insine? De experientele ce sunt create pentru a ne trezi si a constientiza potentialul maret din interiorul nostru? Si-mi raspund, mai cu jumatate de glas mai cu jumatate de adevar..dar continui sa imi raspund pentru a ma cunoaste si a lasa schimbarea sa se produca prin actiune.
Voi fi un om indiferent daca voi spune ca eu nu salvez lumea? Nu. Lumea este formata din oameni iar oamenii imi sunt egali. Fiecare om este inzestrat cu resurse infinite! Avem nevoie doar sa ne incurajam in descoperiri si in schimbare. Cate exemple de oameni au fost in urma noastra ce continua sa ne inspire chiar si acum? Multi nu-i asa? Ce bine! Oameni, la fel ca tine, omul. Nimic mai mult sau mai putin.
Ma voi schimba pe mine , ajutand la randul meu la schimbarea din omul de langa mine si tot asa...ne vom ajuta unii pe altii atunci cand vom intinde mana si vom dori schimbare.
Imi aduc aminte duios. Ajutare la schimbare si nicidecum impunerea binelui meu. Precum bine stim, binele este relativ si fiecare are dreptul sa si-l creeze asa cum ii este cel mai bine!
Am mai constatat candva, ca am fost obisnuita sa fiu prin cei 3, in cazul nostru se ofera cifra 10. Sa salvez lumea ca sa fiu buna si pentru a fi la sfarsit unul din cei 10? O fac interesata? Interesata de ce anume? De eticheta de a fi bun?Pentru rasplata la final? Medalia? Oare acesta este binele cu adevarat?
Inteleg, este doar o metafora, aceasta cifra 10. Copacii nu se intrec in a ne da aer ati observat? Si totusi munca lor in echipa este trainica.. Copacii nu asteapta o rasplata, mai ales ca uneori nu au fost pretuiti...De primesc la sfarsitul zilei o multumire pt ca tu respiri datorita lor sau de nu primesc aceasta multumire , copacii au continuat sa ne ofere viata.
Asa ca ma intreb eu omul ..
Cum ar fi daca de dragul vietii as aduce unda bucuriei, a zambetului si a binelui doar de dragul unui moment , de dragul oamenilor de dragul meu. De dragul ateilor m-am oprit la acest punct.
De dragul credinciosilor voi face o fraza diferita. Ce ar fi daca am face toate acestea de dragul Divinitatii din tot si din toate doar prin pur si simplu fapt de a contribui la viata, din iubire.
Imposibilul nu este decat un posibil la bun sfarsit! Iar acel bun sfarsit da nastere unui alt inceput..pe drumul vietii.( plin de cadouri )
Cum ar fi?
Linia orizontului nu este decat o reflectie a orizontului din noi. Fiecare pas ce-l vom face in dezvoltarea noastra va schimba orizontul propriu si intr-o zi, poate chiar acum, vom fi uimiti cand lumea din jurul nostru ne reflecta schimbarea. Schimbari in bine sa tot vedem, auzim, simtim, gustam, mirosim, traim! Cu toate simturile, sa ne traim caci suntem viata insasi.

Doar astazi, viata ca un basm.

2011-08-01T11:15:00.000+03:00

Basmul, o alta metafora a vietii.

Se preda insemnatatea vietii chiar si printr-o singura poveste. As spune chiar si printr-o clipa .

Fat Frumos-barbatul, Ileana Cosanzeana-femeia.Yin-femeia, Yang-barbatul. Focul-El, Pamantul-Ea, Aerul-El, Apa-Ea.Am redus totul la un El si la o Ea, la oameni, la noi,pentru ca despre oameni vorbesc acum. Oameni , principii ce se reflecta in tot.

Viata incepe sa ne creasca. In etape diferite, lectiile vietii ne cresc pe rand, pe fiecare, intelegand apoi ca in urma unei experiente, indiferent de ce natura, fie ca este un El, fie ca este o Ea, omul a crescut, intr-un moment, intr-o intamplare, cat altii-n 10. Un salt evolutiv ne ofera tot ceea ce traim.

In drumul nostru, cautand izvorul exterior al Tineretii fara Batranete, cadem pentru a ne ridica, plangem pentru a ne impartasi apoi veselia, ne imbolnavim pentru a cunoaste vindecarea, ne infuriem pentru a gusta din ce in ce mai mult starea de calm, suntem rai pentru a fi buni, fiecare in ritmul propriu. Fie ca e un El, fie ca este o Ea, omul experimenteaza toate tipurile de emotie iar sufletul sau, intelegandu-le, integrand corect experienta, creste cat altii-n 10 precum ni s-a spus de la inceputuri.

Intalnim Scorpii si pe Gheonoaia asa cum cei din jurul nostru ne tot pregateau de batalii. Si incepi sa mergi cu sabia bine pregatita pentru a te apara prin Valea Plangerii, prin paduri ale caror copaci semeti te lasa fara grai prin intelepciunea vorbelor din vant ce te invata sa asculti mai bine, printre soapte inalte ce-ti pretuiesc dulceata, printre vorbe prea joase ce-ti neaga esenta.

Ajungi intr-un final la ce-ti doreai de la bun inceput- Izvorul Tineretii fara Batranete. Esti obosit, iar sufletul si trupul iti roaga mintea sa uite de crezurile ce te-au adus pana aici si doar sa sezi o clipa , sa te asculti ,sa te ingrijesti pe tine, ascultandu-ti viata interioara.

Te gandesti ca ai ajuns si mai este un pas pana la a bea din exteriorul tau , tineretea fara batranete ce tot promite fericirea sufletului , trupului chiar si mai ales mintii. Bei acea apa si astepti.

Nu se intampla nimic! Si bei cu disperare si totusi starea ti-e plina de incrancenare. Cu siguranta ai gresit izvorul. Cu siguranta altul este mult mai mult si apa este magica in alta parte..si ai vrea sa mai pornesti din nou la drum.

Trupul si sufletul abia de mai pot continua.Ce cauti?Cine ai fost in tot acest timp?

Atunci te-asezi pe-o piatra, pentru o clipa, adus de neputiinta la tacere. Plangi si nu mai vezi rostul, te simti pierdut pentru ca ale tale crezuri s-au spulberat. Si oare fara crezuri cine esti ? Intelegi ca marea parte din poveste transmita din pruncie in cazul tau nu este adevarata.Si totusi pe drum tu stiai toate acestea..dar nu te-ai ascultat pentru ca oricat ai fi spus, ceilati stiau mai bine pentru tine. Nu aveai cum sa te asculti , pentru ca nu ai fost invatat sa o faci. Nici ei nu au stiut..

Adevarul doare spulberand iluzia ce naste noul adevar. Adevarul vietii tale. Esti liber acum.

Petreci un timp potrivit tie, pe piatra unde te-ai oprit. Aici si-acum observi ca respiri.

Privind in urma intelegi ca toate acestea au avut un rost. Si scorpiile si gheonoaia, zmeii si obstacolele chiar si basmul ce te-a adus in acest punct in care ti-ai descoperit bucatica de adevar. Intelegi apoi ca Scorpii nu exista ci doar reactii trecatoare pe care tu insuti le-ai experimentat atunci cand nu ai stiut cum altfel sa te aperi. Intelegi ca toti te-au invatat si incepi cumva sa auzi muzica din susurul apei pe care inainte nici nu-l percepeai la fel. Vezi verdele ierbii ce este o culoare acum din sevaletul divin. Simti din ce in ce mai mult vibratiile din undele adierilor de vant ce poarta cantecul diferit al formelor de viata. Simti respiratia unei broscute si inima-ti bate in ritmul sunetului primordial al universului. Te cuprinde o fericire nemarginita si dintr-o data energia incepe sa-ti curga in loc de sange prin venele-ti marete. Ceva te indeamna inapoi , sa le vestesti tuturor ceea ce ai descoperit.

Nu mai cauti nimic, minunandu-te ca esti, iar totul din jurul tau este o minune prin gratia darului " a fi" in diferite forme, pentru toti si pentru toate, din belsug.

Vezi miei care se saruta cu lupii ca in basm si ursii care se bat in coate iar tu te bucuri ca respiri alaturi de ei intelegand ca tineretea fara batranete era , este si va fi in tine insuti , descoperindu-se la momentul potrivit, de neasteptat. In drumul tau ce duce spre inapoi,cumva Scorpiile iti fac cu mana , le vezi salutul si frumusetea interioara.Te intorci la toate si la toti insa continui sa pricepi ca tot ceea ce le-ai spune ar fi un basm , o alta poveste pentru ei, asa ca taci , ascultand si bucurandu-te stiind ca fiecare, la momentul potrivit isi va gasi izvorul interior in calea sa in felul sau unic sublim si diferit, cumva la fel .

Vei sti ca esti batran caci atunci cand vei ajunge inapoi realizezi timpul si totusi nu regreti nimic.

Fara oglinzi faurite de mana omului,doar chipurile ce te reflecta, ale celor din jur. Si esti atat de frumos , tu omule incat te minunezi cu fiecare zi ce trece.

Nici nu ti-ai dat seama de un adevar ce ti-a scapat, insa cadourile continua sa apara. Nu te-ai mai privit precum spuneam intr-o oglinda faurita de mana omului stii doar ca esti batran iar trupu-ti merge odata cu timpul. Mai e ceva , intotdeauna o alta scanteie de iluminare. Oamenii , intalnindu-ti chipul te vad copil de taci si doar asculti zambind in bucuria de a fi langa ei. Cum oare este posibil? Ce s-a intamplat pe drumul constientizarii? Repede la o oglinda. Minune! Tot ceea ce vezi este minunea vietii stiind ca Tineretea fara Batranete este mereu in tine, in viata si in moarte, drag om, mai tanar ca oricand in batranetea intelegerii. Esti fericit , iubesti din interiorul tau nemarginit!

Si un alt basm se va transmite-n dar.

Deloc sfarsit!

In continuarea unui nou inceput..

Din cuvintele Lumii (nii)

2011-07-28T16:26:00.000+03:00

"Toata lumea se gandeste sa schimbe lumea, dar nimeni nu se gandeste sa se schimbe pe sine" (Lev Tolstoi)

"Cuvintele de bine pot fi scurte si usor de rostit, dar ecourile lor sunt infinite.
Haideti sa ne intampinam mereu unul pe altul cu zambete, pentru ca zambetele sunt inceputul iubirii.
Iubirea este un fruct care se coace in orice anotimp, si poate fi ajuns de mana oricui.
Imprastie dragoste oriunde te duci. Sa nu lasi pe nimeni sa te intalneasca fara sa plece mai fericit.
· Nu putem sti niciodata tot binele pe care il poate face un zambet.
· Nu asteptati lideri. Faceti ce e de facut singuri, fiecare in parte.
· Dumnezeu nu-ti cere sa reusesti, El vrea doar sa incerci din tot sufletul."(Maica Teresa)